 |
| Romeo Aurelian ILIE, România |
RĂSTIGNIREA DUPĂ
DALI
Pentru că aşa a vrut Dali,
Iisus stă pe cruce, cu bărbia-n piept;
Cerul Îl priveşte, de Sus, în deşert;
El nu are ochi pentru Tatăl,
nici gând,
ci ochii, murind Şi-i îndreaptă
tot către omul-pământ.
 |
| Salvador Dali - „Hristos al Sfantului Ioan al Crucii" |
HRISTOS ÎN MORMÂNT
Hristos este iar aşezat în mormânt:
Iosif şi Nicodim noi nu mai ştim să fim,
Maria încă plânge pe ascuns la poalele crucii
-
În bar se ciocnesc berile
Şi-n utere pruncii,
Miopi şi optuzi
Îşi presimt viitorul:
O viată trăită fără de vină în doliu.
Hristos se pogoară la iad
Pe Adam si pe Eva să-i lege cu viaţa -
Noi viaţa la poker ne-o punem în joc
Negociind în euro iubirea
Si în lei grei nemurirea.
Hristos rupe în noaptea asta lanţurile grele
-
Noi cultivăm blesteme şi dorinţi,
Îi ducem la groapă de vii pe părinţi
Şi de pomană dăm focul
Ce fum va să dea dintre dinţi.
Hristos zace mort în giulgiu curat -
Azi noi l-am trimis în mormânt,
Dar giulgiul adusu-l-au ultimele ciori
Ce au păzit de moarte un stol de cocori.
Noi tot sub jurământ stârnim cocoşii
Şi iar cu lacrimi rămânem datori…
În zori Hristos va-nvia,
Deşertând de moarte noi morminte -
În jurul mesei cu toţii ne strângem,
Un ou să ciocnim şi-o cupă de vin
În cinstea renaşterii sfinte.
LUMINA
Lumina umbla în duhul gol pe stradă
Şi prin toţi porii respira apusuri.
Ei mantiei iau dat, din roşii sori
Şi-n plete cimitir i-au prins, de nuduri.
Lumina tânjea acum o umbră, o boare de vânt,
Un strop de rouă.
Şi le-a avut, şi nu le-a avut –
Dar n-a contat:
Apusul a chemat noaptea
Şi ea a venit cu pas de soldat.
Dar nici răsăritul n-a fost prea departe...
Lumina păşete din nou, pe noi străzi,
Noi răsărituri din ochi i se revarsă,
Iar roşii sori se-ascund sub şosea
Jelind în neştire spre calea întoarsă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu