 |
| Claudia Bota, România |
ÎNGERUL MEU
Îngerul meu ai venit prea târziu,
Între arcurile frânte de timp
Aşezatu-te-ai la tâmpla mea
Ţi- ai deschis aripile tale luminându-mi inima,
Între dor şi iubire nu e pas,
Nu e vis şi-ntristare,
E atâta culoare de la cer la pământ,
Şi mai vreau ca sa stai,
Să n-apun în amurgul târziu,
Ale toamnelor grele ce cern,
Adormită de timp şi fără glas,
Mi-ai întins mâna caldă deşi e târziu,
Nu- mi rămâne să fiu decât călător,
În al vieţii popas.
Să mai cred în tăria luminii ce veghează,
Aşteptând să mă porţi printre tainele celor vii.
CĂLĂTORIA SUFLETULUI
Să plângi ajungând la rădăcinile sufletului,
Stingând doruri din leagănul prunciei,
Arzând prin tine, torța glasul ascuns a gândului,
Pentru a ajunge la țărmul veșniciei.
Luminat de dorința vie.
De a pătrunde pe tărâmul uitat de timp,
Unde cenușa se preface în apă vie.
Păsările bântuie, mereu visele mele,
Cu putere înot spre țărmul presărat cu flori,
Unde ochii mi se desprind lăsându-i mărturie
Pentru o jertfă vie.
Părinții părinților mei strigă către mine:
„Nu te pierde, căci e multă lumină,
Mergi mai departe, căci de iubire vei avea parte,
Acolo unde dreptatea se împarte”!
POARTA PRIN CARE TRECEM
Prin poarta aceasta vom trece toți
Cei pribegi, prin ai noștri părinți,
Bunici și frați, de ce să stați
În viața asta plină de nevoi?
Lumini minuscule vibrând din noi
Ne face inima să ne apropie iar de voi.
Trăim mereu supuși Pământului.
Și dacă plânge plânsul,
Și dacă râde râsul,
Și dacă Cerul s-ar topi din noi,
Și dacă lacrimile toate ar vindeca cuvântul
din noi doi,
Și dacă îmbrățișarea ta ar fi o candelă aprinsă,
Mereu aș fi Lumină ce m-ar veghea din umbra Ta.
Pășești la poarta trecerii dintre cei vii și cei
morți,
Iar umbrele prădalnic te lasă peste țărmul cel de
veci,
Nimic nu aduci și nu porți
Pe drumul pe care tu acuma îl socoți,
Decât iubirea care vecinic te va lumina
Pe locul în care vei umbla.
CARTEA VIEȚII
Dacă inima din tine, acuma bate,
Pentru cea mai minunată carte,
Învățând prin a vieții încercări a străbate,
Doar crezând vei câștiga, a ta dreptate!
Nu lăsa gândurile, să te copleșească,
Nici ca visele să nu mai crească,
Nici durerea să te încolțească,
Nici ca zborul tău să se frângă
Nici iubirea ta ca să se stingă.
Toate-n fi-vor bune, dar nu-s toate de folos!
Caută copile dragă, calea care duce la Hristos,
Dacă toate acestea fi-vor semănate,
Sufletul în tine, va rodi iubire!
Cartea vieții plină de mărgăritare,
Prin Cuvânt
adună întreaga omenire.
TRAGEDIA VEACULUI
Trup învechit în sânge,
Istovit fiind în apăsare,
Sufletu-ți fidel din născare
Te ridici ca și-un rege.
Om căzut într-un ungher de istorie,
Culegându-ți fala ta pierdută-n glorie,
Devenit un rob al păcatului
Jucând piesa, tragedia veacului.
Până când, până când, vei sta în beznă
Printre guri de lupi flămânzi ce-ți cer
Al tău suflet plămădit din Lumina divină,
Și târându-te-n tină ai ales să fii stingher?
Până când în iarna
grea, inima îți vei purta
Într-o lume care a umbrit lumina ta?
Tu zidit după Chipul și Asemănarea Sa
Nu te-ndepărta, căci osândă îți vei afla!
DOMNEȘTE PACEA PE PĂMÂNT
Domnește pacea pe Pământ,
Domnește liniștea în al meu gând,
Și-nmugurește salcia în primăveri uitate de vânt
În frenezia păcii, pe Pământ renasc în Înviere
Printr-o simțire cu suflu nou și glas divin,
Într-o armonie fără de venin.
Ce-i Cerul? Ce-i Pământul?
Ce-i glasul care din Cer s-a pogorât
Iar drepții din mormânt au renăscut?
Domnește pacea pe Pământ
Și-n liniștea din Cerul sfânt, mă-nalț la Cel Preasfânt.
Iar tu Iisus, mi-ai ridicat și crucea mea de la
păcat
Și vreau sa fiu cu Tine-n Cerul sfânt.
Domnește pacea în Cerul lin, acolo unde-i mult divin!
IUBI-VOI TIMPUL RENAȘTERII MELE
Iubi-voi
timpul renaşterii mele
De
la moarte, la viaţă!
Spala-Vei
păcatul,
Cu
căinţă profundă mă voi întoarce.
Lipsi-va
mândria din inima mea,
Puterea
Tu mi-o vei da.
Pe
buzele mele grăi-voi rugăciunea
La
ceasul întâlnirii noastre,
Împodobi-voi
sufletul, ca o mireasă,
Cămară
ce-n taină priveghează
Şi
pasul încet, către Tine-l voi face,
Iar
îngerii soli îmi vor fi,
Răspunsul
acestei zile siderale
Găsi-mă-va
în eternitatea mântuirii
Al
glasului Tău, ce Lumina îmi va da.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu