Speranţă

A venit aşa-ntr-o doară

gândul tiptil,

ca o adiere răcoroasă,

cum pe căldură bate vântul,

şi când pe câmp, ai umbră deasă,

tresărit din amor, pală de visare.

Măi să fie!

Vara asta iar s-a pus

din înaltul cer să toarne,

să coboare, raze fierbinţi de soare

ce-au adus o toropeală.

Dar noroc c-o adiere...

Vântul cu-a lui boare de-alinare

mi-a trezit dorinţa de visare,

că poate într-o zi,

iubirea cea mare,

va veni aşa ca vântul.

Gândul, apare într-o clipă,

într-un moment, presimt

din supărarea sufletului,

doar în visare speră să fie prezent.

Dar nu.

A venit aşa-ntr-o doară amorul

ca adierea vântului de vară,

şoptindu-mi uşor:

- Ţi-am adus odorul.

Vezi ca de data asta

să nu piară!