România

România
Se afișează postările cu eticheta creștini. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta creștini. Afișați toate postările

sâmbătă, 16 decembrie 2017

Antologie „În așteptarea lui Moș Crăciun - Povești și poezii românești, la gura sobei” - Dionisie-Dinu Pop

                                      











Dionisie-Dinu POP
      România


                                                    CREȘTINE SĂ FII BUN!

                                                    Pe cerul anului ce-apune
                                               Se-adună nori de sărbătoare,
                                         Și după datine străbune,
                                    Se fac cele pregatitoare.

                                          Din casele de buni creștini
                                     Se-aud colinde-n repetare,
                                La clăci, cu neamuri și vecini,
                           Veniți spre întrajutorare.

                                E-ntrecere printre vecine
                           Cum casele-și împodobesc,
                      Spre a primi cum se cuvine
                 Nașterea Fiului cel Ceresc.

                          Se pregătesc bucate-alese,
                               Din pivniță se-aduce vinul
                                    Și se întind bogate mese,
                                         Pe întrecute, cu… vecinul.

                 Poarta la drum e larg deschisă
                      După un obicei străbun,
                           Ca-n vorba peste veacuri zisă:
                                Tu nu uita crștine azi, de Crăciun,
                                                           să fii  mai bun!

                      Primesc voioși colindatorii
                           C-așa-i datina strămoșească,
                                Iar mai târziu, și urătorii
                                     Ce Anul Nou, vin să vestească.




















vineri, 21 aprilie 2017

Poeți români contemporani la Sărbătoarea Paștelui - Nicu Doftoreanu

Nicu Doftoreanu, România














TANGOU DE PAȘTI

Pe scurt :
Credeam cândva,
La început,
Cu mult mai înainte,
…de-a-L fi văzut şi cunoscut cu-adevărat,
Că a iubi TOTAL,
Nu-i decât un cuvânt banal…
Pe care doar îl spui şi-atât!
        …Momentul GATA…a trecut,
            Că dragostea e patima trăirii-n pripă,
            De pofte declanşate de simţiri
            Incluse în promisele iubirii de-o clipă!
Că dragostea, cedând pornirilor stârnite
            De pasiuni dezlănţuite dintr-o dată,
                                    STRICĂ,
Deoarece doar uneori,
sau poate niciodată,
Vei resimţi fiorii amintirii
pe care îi ridică
Aripa îngerească,  
            …în adierea ei prin colbul nemuririi.
Că dragostea care te prinde-n plasă,
            Fiind patima trăirilor din pofte declanşate de simţiri,
            Incluse în promisiunile iubirii de moment…
                                    E FALSĂ !
 …NU E SENTIMENT !
Dar azi constat,
                         privindu-mi viaţa matinal,
Că a iubi la suprafaţă, doar carnal,
E ca şi cum numai mânjeşti doar cerul cu privirea…
Făr-ai simţi deloc nemărginirea,
Pentru că dragostea adevărată o trăieşti
Numai atunci când simţi în tine PACEA,
Ca stare care te încearcă dintr-o dată
Şi-ţi dă din nou puterea să doreşti
Minunea ÎNVIERII şi LUMINII,
Pe baza căreia urezi din inimă, la toţi creştinii,
Cu glas curat…
                        Hristos a înviat!
La care ei răspund imediat,
…şi nu-s poveşti…,
Adevărat a înviat!
Atunci simţi că-i iubeşti pe toţi nespus de mult,
Aşa cum a mai fost cândva,
                                                Demult

…La început.



















                                                             TANGOU OPTIMIST DE PAȘTI
  
                                                                                      Nu fi pesimistĂ!
                                                            REZISTĂ… în starea de bine
                                                            Ce vine banal doar din tine…
                                                                                                   Şi CREDE
                                                            că starea de bine… REVINE!
                                                             Ea n-are hotar!.
                                                             Când eşti optimistă,
                                                             Ea ţine!  PersistA,
                                                             Doar fiindcă există
                                                                                                                                                                                                                                                                                Lumina iubirii,
                                                                ce duce-n final
                                                              povara zidirii,
                                                              Dovedind ce trainic
                                                            i-a fost rostul tainic!
                                                              N-a făcut zadarnic...
                                                              Gestul triumfal ce-a dat omenirii
                                                              Dorinţa-mplinirii...
                                                                                            La schimb nemuririi!
                                                              Amarnicul vis,  
                                                              punctual promis,
                                                              A fost pentr-o clipă
                                                              Aripă de zori
                                                             cu capul în nori
                                                              Care te-a născut
                                                              Când ai apărut...
                                                                            din necunoscut,
                                                              Ca fiind punct final,
                                                              Golit de venin… de jocul divin,
                                                              Ce ne-a recreeat,
                                                              Când ne-a învăţat
                                                              Că tot ce-i sub soare  iubeşte…şi moare
                                                              Înspre a se naşte...
                                                                    Optimist  de Paşte!

















TANGOU DEFINITORIU DE PAŞTI

De n-ar fi venit Iisus,
                 …pus să ne dea noua lege,
Poate n-am fi presupus
                 …că şi-n moarte poţi alege,
Precum a mărturisit,
după ce s-a spovedit,
Creştinul care-nţelege  
Că doar…dragostea totală
…repară fără-ndoială
                   …greşeala primordială!
Şi lasă de Paşti să vină
                         spre tine…lumina lină
Plină de o ancestrală
                     …iertare universală
                Care-i Dragostea divină!
Asta-i CRIMA capitală de care l-au acuzat
Toţi cei ce l-au torturat
                 …când l-au răstignit brutal
                                      în vârful acelui deal.

De n-ar fi plecat Iisus,
                               …Sus la cel fără-nceput,
Ispăşind nevinovat
                             Un delict…doar presupus,
Oare cât ar fi trecut
până uni-ar fi-ncălcat,
                     Ca atunci...la început,
Pactul izbăvirii lumii
 …intrând singuri în Păcat,
Făr-a-şi aminti de ora
Ce-a distrus aureola
din Sodoma şi Gomora?!
Am fi continuat să stăm
singuri în necunoscut,…
Fără să prea mai conteze
 când şi cum am renăscut,
Dar aşa ne-am deşteptat
şi n-am mai amanetat
                                …Visele imediat!
Ne-am opus imediat
Ce-am simţit imboldul urii
Rămase-n urma arsurii.
...în mlădiţele naturii

De n-ar fi venit Iisus,
                             …pus să dea alt început,
Am fi fost în continuare
                             …jertfiţi vechiului trecut,
Ce-a produs doar supărare
                              ….celui care ne-a făcut,
Fiindcă l-am trădat constant,
Repetat prin mulţi Caini şi…Abeli
Sau diverşi alţi spini portabili,
Dependenţi de sumbre umbre
Proiectate şi Dictate
de coşmaruri dezmembrate,
…Dar iertate azi, de PAŞTI,
când am devenit mai…caşti,
CREŞTINI!
…cum a fost de fapt,
chiar cel care ne-a salvat,
Când,
…precum s-a profeţit,
Nimic n-a precupeţit
pentr-a lumii mântuire,
Acceptând smerit să-ndure
Chinul,…fără şovăire!
Deci…făr-a avea pretenţia
Că în mod definitoriu
Asta v-a schimbat percepţia
Am spus la toţi ce-am aflat.
Şi-uite!
Le-am captat atenţia
Cu…Hristos a Înviat!





joi, 20 aprilie 2017

Poeți români contemporani la Sărbătoarea Paștelui - Maria-Ileana Tănase

Maria-Ileana Tănase - Italia














                                                           CUVÂNTUL ŞI CREDINŢA

                                                      Renasc din anotimpul ce umple călimara,
                                                 şi la răscruce de gânduri adie primăvara,
                                            tristeţile le-am presărat prin timpul trecut
                                       şi-am refăcut drumul ce-mi părea pierdut.

                                 Am păstrat speranţa izvorâtă din credinţă,
                            că viaţa nu poate fi farsă ci doar, biruinţă,
                       dar totdeauna din vise şi ţeluri să-mpletim
                  robe sfinte de sărbătoare, să ne împlinim.

                            Suntem fiinţe pasagere prin această lume,
                                 nu luăm nimic indiferent de nume-prenume
                                      dar, important ca în existenţa pământeană,
                                           s-alegem calea cea dreaptă, fapta umană.

                                                Dar anii de chihlimbar respiră înţelepciune,
                                                     îi sper lucizi până se stinge ultimul tăciune,
                                                          viaţa-i darul sfânt, când venim pe pământ,
                                                               iar cuvântul, credinţa, sunt preţios veşmânt.






                                     DE ÎNVIERE

                Clopotele trag iar creştinii vin să ia Lumină,
                     se-aprind lumânările ca o mântuire deplină
                          şi-mi amintesc cum pe toate uliţele din sat,
                               pătrundea Lumina şi un „Hristos a Înviat”!

                                    Ajunşi acasă, se stingea lumânarea Învierii,
                                         dar se păstra sus la icoană, semn al sfinţirii
                                              şi nicio lumânare n-are putere miraculoasă,
                                                   ca din noaptea Învierii, pentru suflet şi casă.

                                                    Noaptea-Învierii o primim ca binecuvântare,
                                                iar zorii se-nveşmântează de Învierea Mare,
                                           dar Lumina sfântă, ajunge în casele creştine
                                      şi din nou, ziua se merge la ceasurile divine.

                                 Prin Sfânta Lumină aducem în inimă credinţă
                            iar în Lumina Învierii găsim calea spre căinţă,
                       şi smeriţi, luăm Lumină-n Duminica de Paşte,
                  spre a paşi mântuiţi când clopotul ne va bate.

                                                  Dar purtând pioşi, credinţa şi crucea cu fapte,
                                                ne-ndreptăm sfiicioşi, spre viaţa făr' de moarte!