Originea
poporului român a fost îndelung discutată și a stârnit polemici între
specialiști. Iată câteva informații despre strămoșii noștri!
Deseori întâlnim sintagma ”geto-daci”, așa că cine
erau ei? Dacii și geții sunt unul și același popor, cu denumiri diferite în
funcție de cine vorbește despre ei. Grecii le ziceau de obicei geți, fără să
ignore cealaltă denumire de ”daci” sau ”dai”. Romanii îi numeau daci. Tracii
erau marele grup etnic ce stăpânea partea nordică a Peninsulei Balcanice.
De
origine indo-europeană, tracii se împărțeau în două ramuri: cea nordică (din
stânga Dunării) și cea sudică (din dreapta Dunării). Ei ocupau o suprafață
enormă: de la Marea Egee și vestul Asiei Mici până în mlaștinile Pripetului (Belarus)
și de la cadrilaterul Boemiei (Cehia) până dincolo de Nistru, limita lor estică, locuită de cimmerieni, fiind însă dincolo de Marea Azov, astfel
încât suprafața locuită de traci cuprindea și tot țărmul nordic al Mării Negre.
Tracii
erau împărțiți în numroase triburi care se luptau între ele. De aceea tracii nu
s-au putut uni în fața inamicilor comuni: perși, macedoneni sau romani. Printre
neamurile cele mai importante trebuie să îi cităm pe odrizi care locuiau la sud
de munții Balcani, în regiunea cuprinsă între țărmul Mării Negre și râul
Hebrus(Marița de azi). Ei au ajuns în secolul V î.Hr. sub regele lor Sitalkes,
să întemeieze un stat puternic cu o armată numeroasă care i-a ajutat chiar pe
atenieni în războaiele lor.
Un alt
neam tracic important a fost cel al bessilor, care locuiau în bazinul superior
al fluviului Hebrus, cuprins între munții Balcani și Rhodope și aveau ca centru
mai important Bessapara. O parte din acești bessi au locuit mai târziu în
Dobrogea, în satele din jurul cetății Histria și a castrului Ulmetum, conform
unor inscripții din secolul II d.Hr. Tot în Dobrogea, în partea de sud, între
Callatis(Mangalia) și Odessos(Varna), au locuit crobyzii, un alt neam tracic.
Moesii erau așezați între Dunăre și Munții Balcani, mai ales în jumătatea
vestică a acestei regiuni. De la ei și-a luat numele viitoarea provincie
romană, Moesia.
Cei mai
însemnați dintre toate neamurile tracice au fost dacii sau geții. Despre ei
vorbesc izvoarele cu cea mai mare admirație. Dacii, la fel ca ceilalți traci,
erau împărțiți în mai multe triburi. Locuiau între Tisa, Dunăre, Marea Neagră,
Nistru, trecând în unele zone peste aceste hotare. La sudul Dunării se
întindeau până în munții Balcani, mai ales la est, în partea dinspre mare. Spre
răsărit treceau Nistrul, înaintând până spre Bug, iar la apus, ajunseseră până
la Dunărea panonică.
Tracii se
învecinau cu următoarele popoare: spre est, dincolo de cimmerieni cu sciții (de
origine iraniană), spre nord cu germanii, iar la nord-est cu slavii. Limita
apuseană era reprezentată de germani, iar în Panonia erau ilirii. În sud se
învecinau tot cu ilirii. Aceștia din urmă prezentau unele asemănări cu tracii,
dar erau un popor deosebit, vorbind o limbă diferită. Ei ocupau jumătatea de
apus a Peninsulei Balcanice, de la râul Margus (Morava), spre Marea Adriatică. În sud, tracii se învecinau cu grecii. Totuși, nu
trebuie să ne imaginăm că exista o linie de demarcație precisă între traci și
alte popoare, regiunile de graniță prezentând atunci, ca și acum, tot felul de
interferențe, cu atât mai mult în antichitate. Unele neamuri germanice sau
ilirice de pildă, intrau în masa tracică, după cum de asemeena, unele neamuri
tracice formau adevărate insule sau prelungiri în mijlocul populațiilor vecine.
Iată cum
îi descrie Herodot: „Neamul tracilor este cel mai numeros, după cel al inzilor (cei
care locuiau la Indus). Dacă ar avea un singur cârmuitor sau dacă tracii s-ar
înțelege între ei, el ar fi de nebiruit şi cu mult mai puternic decât toate
neamurile.
În zona Olteniei se înregistrează cea mai
veche locuire în bordeie din lume (18.000 ani înainte de Hristos), cea mai veche
activitate de minerit, cel mai vechi târnacop de miner descoperit vre-o dată,
cea mai veche activitate metalurgică a aramei din lume (8.000 ani înainte de Hristos),
cea mai veche scriere din lume (tăblițele de la Tărtăria, judetul Alba -
5-6.000 înainte de Hristos).
Tot aici s-a inventat arcul, au apărut
primele furnale din Europa, și tot de aici au plecat și s-au format celelalte
popoare indo-europene și nu numai, cum ar fi: iranienii, carienii, italicii,
frygienii, scitii, cimmerienii, triburile iberice, bascii, sarmatii, elenii
(ahei și dorieni), fenicienii, etc.
TRACO-DACII reprezintă cea mai veche și
mai înaltă cultură de pe Pământ, anterioară civilizației Sumeriene, și,
totodată, cea mai numeroasă (180 – 200 de triburi). Ei puteau fi găsiți în întreaga
Europa (Balcani, Ucraina, Ungaria, Austria, Germania, Cehoslovacia, Polonia,
Italia, Franța, Spania, Turcia europeană, Asia Mică, Africa, chiar și Burii din
Africa de Sud sunt tot un neam Dac, din care facea parte însuși Burebista.
Scrisul și odată cu el istoria, au apărut
mai întâi in spațiul tracic și abia mai târziu în spațiul greco-roman, dus
probabil acolo tot de triburile care au migrat de aici.
TRACO-DACII au avut cea mai veche
agricultură din Europa (neolitic), și printre cele mai vechi din lume. La
vremea lor, erau singurul popor din lume care foloseau cercul la dispozitivele
de măsurare a timpului, potrivit ToataRomania.ForumHit.ro
Începând cu anul 1995, după studii
îndelungate, însă intenționat ținute la subsol, o serie de savanți americani de
prestigiu au ajuns la concluzia că Potopul descris în Biblie a avut loc pe
malul vestic al Mării Negre, unde locuia o populație neașteptat de dezvoltată.
De altfel Olimpul, legendarul munte din mitologia greacă (ULIMP- Lumină sau
Splendoare, în limba traco-dacă), nu era altceva decât muntele Bucegi pe care
nu întâmplător dăinuie al doilea Sfinx de pe Pământ. Istoricul Homer spunea că
numai tracii știau să lupte călare și cu arcul, începând cu mileniul cinci înainte
de Hristos.
TRACO-DACII se remarcau printr-o
corectitudine desăvârșită, toate convențiile fiind încheiate verbal și apoi păstrate
cu sfintenie. Lipsa de acasă era semnalată printr-un băț lăsat la poartă, fiind
mai mult decât suficient.
TRACO-DACII erau singura civilizație din
lume care nu a folosit sclavagismul sub nici o formă a sa.
În jurul anului 1400 Î.C., se construiește
în Tracia nord-Dunărenă, cea dintâi școală cu local de sine stătător de pe
Terra, numită Androniconul, unde preoții Zamolxieni predau toate disciplinele
universitare începând cu teologia (cultul Zeului Soare și al celor 12 constelații).
Confom mărturiilor lui Platon și Socrate rămase
posteritații, însuși Pitagora și-a completat studiile la școala Zamolxiană, și
tot ei afirmau că în acea vreme în Dacia existau cei mai de seamă medici ai
timpului.
După istoricul Herodot, aceștia erau
Cimerieni originari de pe versantul Nord-Estic al Carpaților (Moldova de astăzi).
O parte din ei s-au deplasat spre Sud, în Anatolia, unde au fost cunoscuți ca
Cimiry. Migrați ulterior către Italia, Spania, Anglia și Irlanda, au fost
cunoscuți sub denumirea de celți.
Zona Nord-Dunăreană (Romania de astăzi), a
fost considerată din vechime drept un Paradis terestru.Teritoriu înzestrat
cu aproape toate bogățiile Pământului, cu terenuri agricole (devenit Grânarul
Europei de mai târziu), pășuni întinse, toate formele de relief, un incredibil
sistem hidrografic natural, o zonă bine apărată contra majorității dezastrelor natural,
etc.
Ca un miracol unic al istoriei, locuitorii
acestei zone n-au putut fi alungați din vatra strămoșească, și nici deznaționalizati.
Românii păstrează în
continuare limba, portul, obiceiurile și tradițiile strămoșilor de acum 7.000
de ani. Analizele minuțioase de sânge, demonstrează un alt miracol: în ciuda
numeroaselor invazii, inclusiv mult distorsionata ocupatie romana, românii
și-au păstrat puritatea genetică, specifică strămoșilor noștri.
România rămâne un miracol, căruia i s-a
prevăzut un viitor mesianic. Profetul indian Sundhar Singh scria în 1922, ca
românii vor deveni un popor îndrăgit și respectat de toate popoarele lumii.
