România

România
Se afișează postările cu eticheta vise. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta vise. Afișați toate postările

marți, 21 iulie 2020

Constanța Tanțy Triță - Antologia „Poeți și prozatori români în Regal eminescian” - ediția 2020













Constanța Tanțy TRIȚĂ
            România

                                                           DIMINEAȚĂ PERFECTĂ
 
                                                              Este o dimineaţă perfectă,
                                                                    Luceferii au venit cu trăsuri de lumini
                                                                         Cu vise de rouă şi cu dragoste
                                                                              Viaţa începe a ne cuprinde
                                                                                    Trasându-ne meticuloasă
                                                                                         Direcţii nebănuite
                                                                                              Surprinzătoare și definitorii.
 
                                                                         Cupola noptii este spartă
                                                                              Și gându-mi vibrează
                                                                                   Copacii se leagănă într-o poezie
                                                                                         Şi-n limba clopotelor
                                                                                              Se roagă îngerii
                                                                                                   Pentru noi
                                                                                                        Pentru iubire.





DE CE NU SUNT COPAC

                                                         De ce nu sunt copac?
                                                              Atunci aș putea
                                                                   Să îndur singurătatea
                                                                        Și resemnată
                                                                             Voi închide gândul în mine
                                                                                   Până când suflarea
                                                                                                           Va rostui destinul.
                                                                                                       De ce nu sunt copac?
                                                                                                  Atunci aș putea adormi
                                                                                             În plină zi
                                                                                        Fără să-mi pese
                                                                                   De ironii
                                                          Aș iubi primăvara
                                                               Născută din culori
                                                                    Iar toamnei ce vântură
                                                                         Frunzele peste mine
                                                                              I-aș poza nud
                                                                                   Aș respira parfumul
                                                                                                           Îmbătându-mă cu rouă
                                                                                                      Și nepăsătoare
                                                                                                 Voi luneca în adâncuri
                                                                                             De parcă dragostea
                                                                                        Ar fi o sămânță
                                                                                   Plină de noroc.


Autor, Andreott


miercuri, 19 iunie 2019

Din lirica Taniei Tătar - Răzvrătire


Tania TĂTAR
România



                                                       RĂZVRĂTIRE

                                   Tu, Timp nebun, încetinește-ți ritmul
                                        mai fă popas la poarta viselor,
                                             nu poți să-mi tulburi mereu somnul
                                                  cu gândul ne-mplinirilor.

                                                                                              Atâtea mi-am dorit să fac în viață
                                                                                         timp prea puțin mi-a mai rămas
                                                                                    se tot scurtează această ață,
                                                                               nu pot neterminate să le las.

                                             Atât cât drumul merge înainte
                                                  voi face numai ce inima poftește,
                                                      aleg tot ce - mi trece prin minte
                                                           tu, Timp, îndrăznește și mi te împotrivește 




miercuri, 21 februarie 2018

Iubirea sub semnul Dragobetelui - Ștefania Burnea









Ștefania Burnea
 Cerăt. jud. Dolj


        
           IUBIRE DE FEBRUARIE

Miresme dulci și zvonuri vesele pe-afară,
     Adună februarie ce-a lăsat Gerar,
          Din poală îi mai pică fulgii bunăoară,
               Călătorind mai plânge pe-al lui itinerar.

                   Cutează gândului să-i împlinească voia,
                        Culege muguri de iubire-n poala sa
                             Și-i cheamă pe cei stârniți de nevoia
                                  De-a ști că trăind cu ea pot dansa.

                                                         Îngenunchează-n calea atâtor suspine
                                                         Rostire tăcerilor dă-n glas de fecioare,
                                                         Cu raze astrale-aprinde doruri virgine,
                                                         Culege fructul iubirii nemuritoare.

                   Fiorul ei sub mute melodii de lună,
                        Scăpat dintr-un cald arcuș de suflet tineresc,
                             E pasăre care-n zborul ei adună
                                  Speranță și-mplinire-n primăveri ce sosesc.

                                       Se-adună pe cer stele, sunt vise ce-nfloresc
                                            Și alte stele se-aprind în ochi de-ndrăgostiți,
                                                 Când cântă-n februarie iubirea cu glas vrăjitoresc,
                                                      Râd oameni și codru deodat' întineriți.
















                        
Autor, Nynna Vizireanu

                                                                                                          ZBUCIUM


                                                                                                       Astă noapte iar a nins,
                                                                                                  gându-n mreje era prins,
                                                                                             prin ferestre prăfuite
                                                                                        treceau visuri răzlețite;
                                                                                   vremuri blânde-n dulci ninsori
                                                                              îmi zâmbeau din vechi scrisori,
                                                                        ochii-mi licăreau spre creste,
                                                                   eu scriam tăcut poveste,
                                    fulgii dalbi cădeau tăcut,
                                         i-aș fi dus în așternut,
                                              sau pe frunte să sărute
                                                   urmele din ierni trecute.
                                                        Gânduri mii și fulgi pufoși
                                                             în tandem, mai arătoși
                                                                  licăreau prin noaptea mare,
                                                                       eu scriam visând scrisoare,
                                                                                           geru-și trâmbița înghețul,
                                                                                      vântu-i era cântărețul,
                                                                                 slovele strigau pe foaie
                                                                            cu o patimă greoaie,
                                                                       noaptea răspândea tăcere,
                                                                  pomii strigau a durere,
                                                             jucau umbrele prin casă,
                                                        eu gemeam cu voce joasă...
                             Ce scriam puneam în tolbă
                                  să-ți trimit prin iarnă vorbă
                                       c-am numărat până ieri
                                            solitare primăveri
                                                 și-am să număr încă una
                                                      pân-a fi să ne dăm mâna,
                                                           să mă vindec de păcate
                                                                și de vorbe blestemate...

















Autor, Nynna Vizireanu

                                                         GÂND DESPRE NOAPTE

                                                 E noaptea puntea dintre ieri și mâine,
                                                      E pasul lăsat în clipe-adormite,
                                                          Un curcubeu de gânduri pentru tine,
                                                                Răspunsuri frânte la-ntrebări mocnite.

                                 E noaptea oaza-n care eul fuge,
                            E întâlnirea cu-al lumii Dumnezeu,
                       Lui I te-nchini și-I ceri când timpu-ți plânge
                  Să-ți veșnicească clipe dulci cu al tău zeu.

                                                                Și doină este și-i trist colind de dor
                                                                     Și murmur tainic de șoapte divine,
                                                                          E calea liberă pentru-al iubirii zburător
                                                                               Și-a lui magică-mbrățișare cu tine.

                                                 Și-i noapte pentru-o veghe rostuită
                                            Când stelele-ți sclipesc plângând din colțuri,
                                       E pânza de păianjen ciuruită
                                  De clipe poticnite-n adâci șanțuri.

                                                          E noaptea negrăitelor mici vise
                                                               Și-aduni iubiri din cioburi risipite,
                                                                    Le retrăiești dorindu-le ne'nvinse
                                                                         Și-ți colorezi alei cu frunze vestejite.


miercuri, 1 februarie 2017

Poeți contemporani: Constantin Triță - Feeric ninge această dimineaţă

Constantin Triță- Piatra Olt, jud. Olt

                                                                Feeric ninge această dimineaţă,
                                                                Acoperindu-mă cu dezmierdări
                                                      Şi cu iubiri care mă ţin în viaţă,
                                                      Tot numărând... eterice-ntrebări.

                                                       Rastălmăcite vise mă-nfioară,
                                                       Topind pe buze fulgii de argint
                                             Şi şoaptele timide... ce coboară
                                             Înfăşurându-mă... ca un alint.

                                             Îmi bat în geam chemările uitate
                                             Şi gândurile... încă tinereşti,
                                   Ademenindu-mă-nspre libertate
                                   Când tu cu sărutări mă dezveleşti.

                                   Si ninge cu atingeri neştiute
                                   Plutesc cu tine-n veşnicii de dor
                         Lăsând în urmă clipele pierdute,
                         După o lungă noapte...de amor.





vineri, 27 ianuarie 2017

Ileana-Cornelia Neaga - Poezii din țara Zarandului

Ileana Cornelia Neaga
M-am născut în toamna anului 1955 într-un sat din Țara Zarandului, în satul Crișan, com. Ribița, Județul Hunedoara, un sat între dealuri, nu departe de Crișul Alb.
De aici izvorăsc creațiile mele, de aici vine graiul în poezia populară pe care o scriu, din lumea satului, a oamenilor și a locurilor minunate.
Povestea mea începe în iarna anului 2012, într-o localitate din Italia în emisiunea „Povestea mea”,  moderator Mariana Crețu,  la România-Italia TV. În cadrul emisiunii, în direct, am citit  primele mele încercări în versuri populare cu un debut spontan ce a fost de bun augur!
Dorul de casă, durerea inimii, bucuriile, amintirile copilăriei, au fost izvorul versurilor mele!
 Am debutat în 2013 la editura Emia, editor Paulina Popa, cu volumul  „Satul gintre gealuri” – poezie populară în grai.
Au urmat volumele cu poezii:
-Găluște versificate – rețete în versuri -  2014 – editura Gligor Hașa - Deva
- Copacul Tristeții – 2014 – editura Emia-Deva - editor Paulina Popa
-Poduri de doruri – 2015 – editura Națiunea - editor  Romeo Tarhon
-Versuri  printre anotimpuri –  2016 - editura – Pim Iași
-Tradiții în versuri -  2016 – editura Pim Iași
 Sunt coautoare în diverse  Antologii: - Vise târzii - vol. 1 și 2, Surâsuri înlăcrimate, Pod de dor către bunici, Cu tine-n gând, Limba noastră românească, Terapie prin poezie,  Surâsuri înlăcrimate, Fel și fel de stihuri, Contraste culturale și multe altele.
Am publicat în revistele:  Amprentele sufletului, Dor de dor, Contraste culturale, A.V.A., Expresia Ideii, Eminisceana.
Activitatea literară a fost încununată cu premii și diplome.


                                                                        VISE
                                                                          -în grai-

                                             Încid ocii șî pă dată, moleșeala mă-mpresoară
                                             Somn adînc, în vis mă poartă, pă drumeagu' ge la moară:
                                             Toamna, în amurg ge sară, coboară cară-ncărcace
                                             Iar sunet' ge talangă răsună dogit în noapce.

                                             Văd căsuța văruită cu pridvoru' într-o rînă
                                             Iar pe prispă, buna șăge, torcînd caieru' cu lînă
                                             Firu' alb răsuce întruna, gîndurile-i is geparce
                                             Lacrima strînge sub pleoapă, murmurînd rugile-n șoapce.

                                             În căsuță, lampa arge, prinsă-n cuiu' ge la grindă
                                             Umbre jioacă pă parete, mîța sare, să le prindă!
                                             Aburii ge mamaligă aburesc fereasta-noapce
                                             Inge-n oale smălțuice, înflorit-au tri mușcace.

                                             Bunu' sfarmă cucuruz în coșarca ge nuiele
                                             În  șpor goronu' trozneșce, spariind visăle mele
                                             Șî ramîn cu mincea dusă, parc-o fost o altă lume
                                             Amintiri dăinuie-n vreme iar doru' mă strigă-anume.


                        TÎRGAȘ
                          -în grai-

Tătă miercurea gisara, câșciga* mama, tîrgaș*
Să îl vîndă jioia-n piață, nu în sat ci la oraș!
Puculea* un pcic gin tăce, câțva lei să mai adune
Să cumpere ce mai trîbă, ducea laptarii*, anume*.

Încălza lapcele acru* pă camița ge la șpor*
Iar cîceo olcuță* mnică, pă margine ge pumnor *.
Opărea plevul gi lapce*, să îl aibă la-ngemînă
Lega strîns cu celofan, borcănele cu smîntînă.

Opt brușe ge sămăcișă*, așaza-n coșarca* nouă
Iar  io înveleam în ziar și vreo douăzeci  ge ouă!
Punea mazăre-oparită* într-un saculeț ge pînză
Tăia-un darab* ge slaină* ș-o margine ge osânză*.
    
Spăla ceapa verge, bine, ge țarâna gi pă strat
Alegea ațe subțîri, gin uriocul învîstrat*,
Strîns, lega fire de ceapă, legături mnici cu marar,
Alegea loabăge grase,  ge vreo zăce lei, macar.

Pînă pă la mnezu nopțî, puculea tîrgașul, mama
Sî să scoale-n gimineață, numa să mai mulgă marha*.
Ș-api cu gesagi-n space șî coșarca pă o mînă
Mergea cu tîrgaș  la piață, o dată pă săptămînă.


*Tîrgaș - produse din gospodărie pentru a fi vândute în piață
*Cașciga, puculea – pregătea;  laptarii, anume – produse din lapte pentru abonați
*Lapce acru – iaurt; camița ge la șpor – ridicătura de la sobă
*Olcuță – oală mică; pumnor – marginea de către perete a sobei
*Plevul ge lapce, recipient  de 2, 3, 4, 5 l pentru  transportarea laptelui
*Samacișă – brânză dulce; coșarca – coș din nuiele curățate
*Darab- bucată;  slaină – slănină; osânză – untură afumată;
*Uriocul învâstrat – restul de la natră(firele de la urzeală) în mai multe culori
*Marha – vaca



vineri, 2 decembrie 2016

Să n-aveţi teamă de-a iubi























Vă las să pribegiţi prin stele
S-alegeţi calea pentru vise,
În nopţi, să croşetaţi dantele,
Din iţe de amor să faceţi plase.
Să împletiţi din dragoste poveşti
Cu Feţi frumoşi, Ilene Cosânzene,
Pe bolta cerului să vă plimbaţi,
Să prindă cheag iubirea care vine.
Vă las imaginaţia să zburde
Când cerul nopţii este făr'de nori,
Luceafărul şi Luna pot doar vede
Cum liberi sunt ai dragostei fiori.
Să n-aveţi teamă de-a iubi.
Pe cer sunt îngeri ce vă ocrotesc,
Atunci când Luna doarme liniştit,
În răsăritul zilei, asta ei doresc.
Vă las să pribegiţi prin stele,
Indiferent de calea ce-aţi ales,
Şi chiar de dorurile-s grele,
Să nu uitaţi de-amorul ce-aţi cules.
Răsune-n noaptea care vine
Cântul iubirii care a rămas,
Regina nopţii ne va spune
Tumultul dragostei, în fiecare ceas.