UN MAC ROȘU LA FEREASTRA CERULUI
de Doina Bârcă
 |
| Constanti-Nicolae Gavrilescu |
Când frumosul ca mod de exprimare în versuri, cu nostalgie și realism a bătut la poarta poetului Constantin-Nicolae Gavrilescu, a găsit aici să-i deschidă nu numai un om îndragostit de viață, stăpân pe mijloacele de exprimare, ci și un prieten la care a rămas.
Citindu-i poeziile te lași cuprins de simfonia versurilor, fiind copleșit de muzicalitatea lor: „Îmi plouă dorul lacrimi de iubire,/....../Iar dorul sentimentelor mă arde.”Nuanțe de tonuri și culori în sentimente, a pus aici la un loc cu crâmpeie de viață, amintiri, dor, lumină, iubiri, măreția naturii cu nemurirea ei, și nu în ultimul rând, valoare.
„Vântu-adie doar răcoare,/după deal coboară toamna,/strugurii au prins culoare/ pregătită e budana.”
Dorul de acasă, de părinți, își are locul său în poezie, iar undele acelea nevazute țin legatura permanentă cu „acasă”.Adevarat proverbul evreiesc: „Dumnezeu ca să fie pretutindeni, a creat mamele .” Omagiul adus acestei ființe dragi este înălțător, alături de recunoștință: „Te rog să-mi dai tărie,/ca tine vreau să fiu,/să-mi umplu-n bucurie/
cugetul meu cel viu.”
O lume de liniște ori neliniște, care atrage sufletul într-un joc amețitor spre înalțimile cerului, într-un sentiment de admirație, de căutare de răspunsuri despre existență. Tensiunea, forța emoțională din poezii sale aduc un calm omenesc, o bogăție de exprimare, viață pusă într-un tablou de cuvinte care să ajungă la noi cititorii.
Grigore Vieru credea că poeziile sunt fenomene care aparțin inimii. Așa este poezia domnului Gavrilescu. Vine din inimă, cu trăiri profunde, citind-o îi vezi semnificația de dincolo de cuvinte. Fiecare poezie are o semnificație aparte prin modestie și simplitate. Părerile despre existență dă valoare poemului, iar intimitatea lui se bucură de mult adevăr.
Creator de frumusețe prin cuvinte, Constantin-Nicolae Gavrilescu captivează cu ceea ce scrie de la prima citire.
Așteptăm un alt buchet de poezii cu mireasmă de simfonie a poeziei de suflet.
Citindu-i poeziile te lași cuprins de simfonia versurilor, fiind copleșit de muzicalitatea lor: „Îmi plouă dorul lacrimi de iubire,/....../Iar dorul sentimentelor mă arde.”Nuanțe de tonuri și culori în sentimente, a pus aici la un loc cu crâmpeie de viață, amintiri, dor, lumină, iubiri, măreția naturii cu nemurirea ei, și nu în ultimul rând, valoare.
„Vântu-adie doar răcoare,/după deal coboară toamna,/strugurii au prins culoare/ pregătită e budana.”
Dorul de acasă, de părinți, își are locul său în poezie, iar undele acelea nevazute țin legatura permanentă cu „acasă”.Adevarat proverbul evreiesc: „Dumnezeu ca să fie pretutindeni, a creat mamele .” Omagiul adus acestei ființe dragi este înălțător, alături de recunoștință: „Te rog să-mi dai tărie,/ca tine vreau să fiu,/să-mi umplu-n bucurie/
cugetul meu cel viu.”
O lume de liniște ori neliniște, care atrage sufletul într-un joc amețitor spre înalțimile cerului, într-un sentiment de admirație, de căutare de răspunsuri despre existență. Tensiunea, forța emoțională din poezii sale aduc un calm omenesc, o bogăție de exprimare, viață pusă într-un tablou de cuvinte care să ajungă la noi cititorii.
Grigore Vieru credea că poeziile sunt fenomene care aparțin inimii. Așa este poezia domnului Gavrilescu. Vine din inimă, cu trăiri profunde, citind-o îi vezi semnificația de dincolo de cuvinte. Fiecare poezie are o semnificație aparte prin modestie și simplitate. Părerile despre existență dă valoare poemului, iar intimitatea lui se bucură de mult adevăr.
Creator de frumusețe prin cuvinte, Constantin-Nicolae Gavrilescu captivează cu ceea ce scrie de la prima citire.
Așteptăm un alt buchet de poezii cu mireasmă de simfonie a poeziei de suflet.
 |
| Doina Bârcă |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu