 |
| Maria Ciobotariu - Brașov |
MAMĂ, RAZĂ DE STEA
Mai
spune-mi o poveste
când
zorii se destramă
în
surâsul dimineţii
cu dorul
meu, de mamă
când
înflorea la poartă
cireşul
cel bătrân
sub
razele de soare
în cântul
de alin
ninsori
de flori albe
se
scuturau în vânt
tu ai
plecat măicuţă
departe
de Pământ
îngenunchez
în faţa
casei
părinteşti
când
lacrima îmi curge
prin
geana de tristeţi.
În
gândurile mele
port
amintirea vie,
cu
picături de cer
şi raza ta de stea. 
CÂNTECUL MAMEI
Pe cerul limpede
în care stelele dorm
dorul plutește-ncet
căutând cărarea viselor
o boare nevăzută
pe gene se așterne
ochii-albaștri topesc chemări
din cântecul tainic al mamei
freamăt al depărtării
din nestinsele talazuri
cresc în suflet nesfârșite bucurii
când zâmbetul mângâie zorii
din mugur în fruct,
o cascadă de petale albe
se revarsă
lângă altarul iubirii
ne modelează viața
și simțim
pe frunte
roua din marea de mărgăritar.
MAMA
zorii freamătă de dor
adun cuvintele pierdute
frânturi din visul meu
din albastre nesfârșituri
mă gândesc când ai plecat,
despărțită de timp,
o umbră într-un asfințit de soare
un zbor frânt...
și zilele
au început să doară
sub
amurgul lăcrimând
mi-ai spus să port în priviri
seninul cerului
și
iubirea șoptită din suflet
ești
steaua mea ce mă privește
când ploaia rece mă-nconjoară
iar
zâmbetul tău...
este mereu o primăvară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu