Dunia Pălăngeanu- Giurgiu |
PORTRET DE FEMEIE ZIUA
Dincolo
de
pervazul umed al ferestrei
părul
ei -
albastră
pădure de chiparoși
îmblânzind
dimineața.
Umbroase
culcușuri sidefii
mâinile,
adăpostesc
supuse
trupurile
încă încinse
ale
licuricilor
în
agonie.
Departe
de lumea dezlănțuită,
roua
întârzie
înseninată.
PORTRET DE FEMEIE NOAPTEA
Obosite,
pleoapele
se zbat -
fluturi
diformi
abia
străbătând
foșnetul
târziu
de perdea…
Pare
că a nins…
sub
albe mătăsuri
trupul
ei se destramă
în
petale
înlănțuind
ca o salamandră
monștrii
lunecoși
ai
nopții.
INOROG DE STELE
Nopţile adolescenţei mele
Doamne,
le vreau astăzi înapoi
şi
fiorul viselor rebele
ce
gonea pe pajiştea din noi.
Fă
minunea asta pentru mine,
să
mai ardă lampa Lunii iar
când
la ţărmuri nostalgia vine
şi
îneacă totul cu-al ei jar.
Nopţi de smoală, inorog de stele
răscolind
cu pliscul diamante,
ce
se-aprind pe umerii de iele
printre
ierburi învelind amante.
Şi
mai dă-mi o şoaptă, numai una,
cufundat în pocale reci,
ca
să uit de iernile din mine
şi
de tine viaţă care treci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu