România

România

duminică, 12 martie 2017

Poeți români contemporani închină odă femeii mamă, soră, soție, fiică - Dunia Pălăngeanu

Dunia Pălăngeanu- Giurgiu














                                                                            PORTRET DE FEMEIE ZIUA

                                                                                           Dincolo
                                                                                      de pervazul umed al ferestrei
                                                                                 părul ei -
                                                                            albastră pădure de chiparoși
                                                                       îmblânzind dimineața.
                                                                  Umbroase culcușuri sidefii
                                                             mâinile,
                                              adăpostesc supuse
                                         trupurile încă încinse
                                    ale licuricilor
                               în agonie.
                          Departe de lumea dezlănțuită,
                     roua întârzie
           înseninată.




















                                                  PORTRET DE FEMEIE NOAPTEA

                                        Obosite,
                                             pleoapele se zbat -
                                                  fluturi diformi
                                                       abia străbătând
                                                            foșnetul târziu
                                                                 de perdea…
                                                                                      Pare că a nins…
                                                                                 sub albe mătăsuri
                                                                            trupul ei se destramă
                                                                       în petale
                                                                  înlănțuind ca o salamandră
                                                             monștrii lunecoși
                                                        ai nopții.



















               INOROG DE STELE

            Nopţile adolescenţei mele
                 Doamne, le vreau astăzi înapoi
                      şi fiorul viselor rebele
                           ce gonea pe pajiştea din noi.
                                Fă minunea asta pentru mine,
                                     să mai ardă lampa Lunii iar
                                          când la ţărmuri nostalgia vine
                                               şi îneacă totul cu-al ei jar.
                                                    Nopţi de smoală, inorog de stele
                                                         răscolind cu pliscul diamante,
                                                              ce se-aprind pe umerii de iele
                                                                   printre ierburi învelind amante.
                                                                        Şi mai dă-mi o şoaptă, numai una,
                                                                             cufundat în pocale reci,
                                                                                  ca să uit de iernile din mine
                                                                                       şi de tine viaţă care treci.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu