 |
| Dorel Tătaru - Detroit, Michigan |
OFRANDĂ
Ah, pot să scriu despre eterna femeie,
Cuvintele nu-mi sunt îndeajunse,
Am să aştern pe hârtie crâmpeie
Din adâncul inimii mele ascunse.
Prima iubită mi-a fost o zeiță.
Am început să citesc. Eram
pionier.
Colegele aveau părul prins în codiță,
Eu o iubeam pe frumoasa mea, din Homer.
Apoi am iubit nebun o liceană
Cu chip angelesc şi trupul de felină,
Trecusem într-o sferă mai pământeană,
Dar dragostea noastră era mai divină.
Zâmbetul ei mi-a fost o vreme icoană,
Gicondă vie, mai presus de miracol,
Anii au trecut şi-a făcut-o altul doamnă...
N-avea să țină! Era scris în oracol.
Iubind iarăși femeie, mi-am pus pirostrii,
Adoram făptura frumoasei neveste,
Cuibuşorul de atunci, cu vrăji și măiestrii,
L-am prefăcut în castel de poveste.
Acum, Afrodita ofrandă îmi cere.
Slavă iubirii, un poem de amor,
Nu din conjur, vă jur, din plăcere...
Am să te ador femeie, până când mor.
Oh, iubesc femeia dar azi mai cu seamă!
Versul meu are dulce parfum de onor.
Mă întorc iar copil, la tine vin mamă!
Aşteaptă-mă la poartă! De tine mi-e dor.
PLEDOARIE ÎN
DISTIHURI
Femeie-trup, suflet şi minte de Evă,
Grațioasă şi înțeleaptă Minervă.
Primele căutări o plasează în Rai,
Ființă eternă fără de putregai.
Formează mai apoi colonii pe Pământ
În mlada virgină îşi făcu aşezământ.
Uşor de recunoscut după plete,
Trăieşte în arealuri de suflete.
Se hrăneşte în special cu iubire,
Se adapă-n izvoare de fericire.
Trăsăturile ei frumoase, divine,
Sunt standard de rasă. Defecte puține...
Bărbații o vânează des, la săgeată
Şi nimerită cade, înamorată.
Adeseori ele nasc şi devin mame.
Dacă-i cu neputință, le numim dame.
Ieri, pe cal amazoană, Lady Godivă,
Astăzi, pe tocuri admirată, o divă.
Să o descriu mai bine mă zbat, mă frământ,
Balsam pentru inimă, link,-scump zăcământ.
Simbol îi e Venus! Pe bună dreptate
E cea mai frumoasă, splendidă în toate!
Chip de zeiță, mă lasă fără cuvânt,
Iau lira în mână şi de iubire îi cânt.
Pentru dragostea ei, mă-nchin cu legământ
Să o ador nebuneşte, pâna-n mormânt!
Să o ador nebuneşte, pâna-n mormânt!
ADORAȚIE
Vreau în sufletul tău găzduire, femeie
Acolo sunt mai aproape, să-ți aduc prinos,
Şi de vrea creatorul ființei să-mi deie
Zămislire din coastă, eu mă nasc dintr-un os.
Nemoşit sunt de sfinți, din dorință trupească
Chiar de ştiu ce m-aşteaptă îl urmez pe Adam,
Şi muşc, şi te ador făptură femeiască,
Te ridic în icoană, altă menire nu am.
Sufletu-ți mi-e altar, necuprins de o carte
Cu rugă pământeană te înalț înspre zei,
Nu pot să te laud cu condeiul deoparte
Pentru inima ta am să rescriu epopei.
Te-ai născut divină, chiar de eşti muritoare!
Prin pântecul tău oh…s-au procreat dumnezei!
Din drag, astăzi mă nasc doar din vers, că nu doare
Mai mult decât te-au durut în trecut farisei.
Ai la mine în gând
locuință eternă,
Cu mintea fecundă te reproduc un noian,
Mă-nveleşti peste simțuri cu grijă maternă,
Mi-ai pătruns şi în vise cu calul troian.
Şi dacă-n viața-mi
boemă nu eşti, femeie,
Pe oasele mele creşte carne ursuză,
Îți cad la picioare, sunt lipsit de idee,
Hai, atinge-mă iară! Luminează-mă muză!
REVERIE
Te-m visat azi
noapte, mamă,
Mangâiai plapuma
goala,
Chipu-mi sărutai în
ramă,
Depărtare aspră... boală.
Învelită în batistă
Îmi ascunzi lacrima
iară,
Şi îmi spui că eşti
doar tristă.
„Te-am născut în
primăvară!”
O pretinsă ursitoare
Te-a mințit pe
tine, mamă,
Că vin luna viitoare
Şi-ai crezut, de bună
seamă.
Că în Martie-i
norocul
Sprijinul şi
mângâierea,
Ai dat pace cu
sorocul
Ombilicului tăierea.
Tu crescut-ai pruncul
mare,
O mândrie de odraslă,
Ai uitat de
ghicitoare
C-a pus vrajă în
coraslă.
Iar acum la bătrânețe
Păcălită cu ploconul,
Vine să îți dea
binețe
Poştaşul cu
mărțişorul.
………………………………..
În peronul de-aşteptare
Somnului să îi dau
vamă,
Cad din vis în
deşteptere
Şi te văd aievea,mamă.
Mă-ntorc în copilărie,
Nu mai vărs amar pe
soartă,
Azi îți fac o bucurie...
Iacătă-mă-s după
poartă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu