Nicolae VASILE - București |
Everestul,… femeie!
El ingenuu, ea diafană,
în pădure, într-o poiană,
cu mințile aiurea,
ţinându-se de mână,
sugerau că-s împreună.
El vedea structurile,
ea admira culorile,
el făcea calculele,
ei îi zburdau gândurile,
el natural,
ea nenaturală,
el absolut,
ea iraţională,
el euclidian,
ea neeuclidiană,
ce căutau acolo,
împreună,
în acea poiană?...
Gândurile păreau
că îi desparte,
fiecare
cu mintea-n altă parte,
ţintea,
pe drumul său,…
departe….
Vremurile au trecut,
au luat-o
iar, și iar, și iar,
de la început,
în sufletul lui,
ceva îi spunea,
că-i este destinată
și că va fi a sa,
iar pentru a-i avea acceptul,
ar face orice,
Femeie!...
Femeie,…
dragă femeie,…
eşti deja în toate,
cum mai bine
nu se poate,
sclipiri de minte,
relaxare,
trăire fierbinte,
ponderare,
creaţie
şi visare,
ca oricare altul,
partenerul tău,
bărbatul.
Totuşi,
este un domeniu
dragă femeie,…
eşti deja în toate,
cum mai bine
nu se poate,
sclipiri de minte,
relaxare,
trăire fierbinte,
ponderare,
creaţie
şi visare,
ca oricare altul,
partenerul tău,
bărbatul.
Totuşi,
este un domeniu
cheie,
unde singură ești,
unde singură ești,
tu,
femeie,
mamă de fice și de fii,…
mamă de fice și de fii,…
doar tu,
pe veci, o să rămâi.
Perpetuum feminin
Femeia
trebuie mereu iubită,
chiar dacă Ea
se eschivează şi evită,
este jignită
dacă nu-i curtată,
deşi Ea foloseşte
des cuvântul niciodată,
El înţelege
totdeauna altădată,
Ea aşteaptă
să fie iar curtată,
El, dacă o iubeşte,
nu renunţă niciodată!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu