Iubirea sub semnul Dragobetelui - Maria Călinescu

Maria Călinescu
      București

                                   DRAGOBETE

                               E-un flăcău fără pereche,

                                    Prinde-o floare la ureche,

                                         Tânăr e, năbădăios,

                                              Nu e altul mai frumos.

                                                   Descântă, apoi desface,

                                                        De stau fetele pe ace,

                                                             Șiretlicuri, și, chiar fițe

                                                                  Știe, să le prindă-n ițe.

                                                                        Este  blând, dar, și cucernic,

                                                                             Declarându-se puternic,

                                                                                  În plasă ușor le prinde,

                                                                                       Patimi calde le aprinde.

                                                    Toți îl știu de, Dragobete,

                                                    Adorat de mult, de fete,

                                                    Știe taina, o dezleagă,

                                                    Când o fata-i este dragă.

                                                                                               Îl are pe vino-ncoace,

                                                                                          Inima,  nu îi dă pace,

                                                                                     De e blondă, sau e brună,

                                                                                În hor-o prinde de mână.

                                                                           Cu mijlocul prins în brâu,

                                                                      Greu îl poți ține în frâu,

                                                                 Vorbe dulci toarnă cu har,

                                                            Se strâng fete... furnicar.

                                                       Îi roiesc în jur, și-n dar

                                                  Îl sărută... este clar,

                                             Gust-amorul pe-ndelete,

                                        Cea mai mândră dintre fete.

DRAGOBETE, ZEU AL TINEREȚII

      S-au spus și s-au păstrat destul,

           Legende vii, povestioare,

                Înghesuite ca-ntr-un sul,
                     Ca brâu sfințit la cingătoare,

                          Se spune, și-ncă, nu de-ajuns,
                               Despre un Zeu al tinereții,
                                    De prin răstimpuri fost-adus,
                                         Simbolizând frumosul vieții.

                                              Legenda-ncepe cu-nceputul,
                                                   Născut de-al dacilor fior,
                                                        Și, din al rimelor, țesutul,
                                                              Al Babei Dochii, drag fecior.

                                                                                                    Cu-o simbolistică bogată,
                                                                                                Iubirii este protector,
                                                                                           Naturii-n cerc cu flori, brodată,
                                                                                      ‘nceputul… desfătărilor.

                                                                                 Când pomul a înmugurit,
                                                                            Flăcăi și fete-n strai frumos,
                                                                       Un joc încing „zburătorit”
                                                                  Prind fetele-n sărut duios.

                                                             De, fata s-a vrut sărutată,
                                                        Ea, o logodnă a consimțit,
                                                   De nu, va fi nemăritată
                                              Și, va avea an… chinuit.

                          Se spune că-n această zi
                               Și pasărea-și cată perechea,
                                    El, Dragobete, orice-ar fi,
                                         În rituri își zidește veghea.

                                              Cu busuioc ascuns sub pernă
                                                   La Bobotează, apoi păstrat,
                                                        Tot Dragobete țesea trena
                                                             Sânzienelor… de măritat.

                                                                  Născut în prag de Marțișor,
                                                                       Pe-o filă albă-n calendar
                                                                            Și-a lăsat haru-n văl de dor,
                                                                                 Pe veci, eroul legendar.