Diana Adriana Matei
Ploiești, jud. Prahova
DRAGOBETE
Hora îți dansează cete de
săgeți
împreunate două câte două
arcuindu-și genunchii în
tradiții
Fiecare săgeată atinsă
de vârful propriei lovituri
pulsează alte răni suprapuse
de parcă inima ar mai ști ce o
doare
Ea își deschide sufletul înaintea
Mării Roșii
ca o beatitudine în stare de
ebrietate
în care doar vântul mai
brăzdează
anotimpurile reci
și mândrele te înconjoară încă
cu pașii în privire
SUFLET GEAMĂN
Cu mâna prin părul tău
trecusem
umplându-mi-o de stele,
noapte decupată în inele
albă-ntr-a glasului, cretă
de a buzelor brunetă
Erai pământ și scoarță
laolaltă
căci te priveam cu iarba
și cu frunza toată
pe când mi te-așezam în
gânduri
și-mi recitai din ele rânduri
de neagră și mătase-a rampelor
marine
de-adâncul umbrelor cortine
până-ți creșteau pe brațe
lauri
și ochii mei pe după ramuri
că-nmugureai și pe rugină
toamne-n petale de lumină
cu gheața lui cuptor, știi
bine
când dogorea roza-n iernime!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu