Iubirea sub semnul Dragobetelui - Maria Călinescu

Maria Călinescu
      București

                                   DRAGOBETE

                               E-un flăcău fără pereche,

                                    Prinde-o floare la ureche,

                                         Tânăr e, năbădăios,

                                              Nu e altul mai frumos.

                                                   Descântă, apoi desface,

                                                        De stau fetele pe ace,

                                                             Șiretlicuri, și, chiar fițe

                                                                  Știe, să le prindă-n ițe.

                                                                        Este  blând, dar, și cucernic,

                                                                             Declarându-se puternic,

                                                                                  În plasă ușor le prinde,

                                                                                       Patimi calde le aprinde.

                                                    Toți îl știu de, Dragobete,

                                                    Adorat de mult, de fete,

                                                    Știe taina, o dezleagă,

                                                    Când o fata-i este dragă.

                                                                                               Îl are pe vino-ncoace,

                                                                                          Inima,  nu îi dă pace,

                                                                                     De e blondă, sau e brună,

                                                                                În hor-o prinde de mână.

                                                                           Cu mijlocul prins în brâu,

                                                                      Greu îl poți ține în frâu,

                                                                 Vorbe dulci toarnă cu har,

                                                            Se strâng fete... furnicar.

                                                       Îi roiesc în jur, și-n dar

                                                  Îl sărută... este clar,

                                             Gust-amorul pe-ndelete,

                                        Cea mai mândră dintre fete.

DRAGOBETE, ZEU AL TINEREȚII

      S-au spus și s-au păstrat destul,

           Legende vii, povestioare,

                Înghesuite ca-ntr-un sul,
                     Ca brâu sfințit la cingătoare,

                          Se spune, și-ncă, nu de-ajuns,
                               Despre un Zeu al tinereții,
                                    De prin răstimpuri fost-adus,
                                         Simbolizând frumosul vieții.

                                              Legenda-ncepe cu-nceputul,
                                                   Născut de-al dacilor fior,
                                                        Și, din al rimelor, țesutul,
                                                              Al Babei Dochii, drag fecior.

                                                                                                    Cu-o simbolistică bogată,
                                                                                                Iubirii este protector,
                                                                                           Naturii-n cerc cu flori, brodată,
                                                                                      ‘nceputul… desfătărilor.

                                                                                 Când pomul a înmugurit,
                                                                            Flăcăi și fete-n strai frumos,
                                                                       Un joc încing „zburătorit”
                                                                  Prind fetele-n sărut duios.

                                                             De, fata s-a vrut sărutată,
                                                        Ea, o logodnă a consimțit,
                                                   De nu, va fi nemăritată
                                              Și, va avea an… chinuit.

                          Se spune că-n această zi
                               Și pasărea-și cată perechea,
                                    El, Dragobete, orice-ar fi,
                                         În rituri își zidește veghea.

                                              Cu busuioc ascuns sub pernă
                                                   La Bobotează, apoi păstrat,
                                                        Tot Dragobete țesea trena
                                                             Sânzienelor… de măritat.

                                                                  Născut în prag de Marțișor,
                                                                       Pe-o filă albă-n calendar
                                                                            Și-a lăsat haru-n văl de dor,
                                                                                 Pe veci, eroul legendar.

Poeți români contemporani închină odă femeii mamă, soră, soție, fiică - Dunia Pălăngeanu

Dunia Pălăngeanu- Giurgiu

                                                                            PORTRET DE FEMEIE ZIUA

                                                                                           Dincolo

                                                                                      de pervazul umed al ferestrei

                                                                                 părul ei -

                                                                            albastră pădure de chiparoși

                                                                       îmblânzind dimineața.

                                                                  Umbroase culcușuri sidefii

                                                             mâinile,

                                              adăpostesc supuse

                                         trupurile încă încinse

                                    ale licuricilor

                               în agonie.

                          Departe de lumea dezlănțuită,

                     roua întârzie

           înseninată.

                                                  PORTRET DE FEMEIE NOAPTEA

                                        Obosite,

                                             pleoapele se zbat -

                                                  fluturi diformi

                                                       abia străbătând

                                                            foșnetul târziu

                                                                 de perdea…

                                                                                      Pare că a nins…

                                                                                 sub albe mătăsuri

                                                                            trupul ei se destramă

                                                                       în petale

                                                                  înlănțuind ca o salamandră

                                                             monștrii lunecoși

                                                        ai nopții.

               INOROG DE STELE

            Nopţile adolescenţei mele

                 Doamne, le vreau astăzi înapoi

                      şi fiorul viselor rebele

                           ce gonea pe pajiştea din noi.

                                Fă minunea asta pentru mine,

                                     să mai ardă lampa Lunii iar

                                          când la ţărmuri nostalgia vine

                                               şi îneacă totul cu-al ei jar.

                                                    Nopţi de smoală, inorog de stele

                                                         răscolind cu pliscul diamante,

                                                              ce se-aprind pe umerii de iele

                                                                   printre ierburi învelind amante.

                                                                        Şi mai dă-mi o şoaptă, numai una,

                                                                             cufundat în pocale reci,

                                                                                  ca să uit de iernile din mine

                                                                                       şi de tine viaţă care treci.

TANGOUL SENTIMENTELOR, autor Nicu Doftoreanu

Nicu Doftoreanu - București

Motto :
„Soţia mea este nepreţuită, dar pe mine mă costă al naibii de mult”.
Sacha Guitry (Alexandre Georges-Pierre Guitry, 1885 - 1957)

Când sentimentele pătrund
Spre...teritoriul din adânc,
Ajung profund să ne domine
Și nu se mai ascund de nimeni!
De le-am forța barbar să plece,
Doar în speranța că vor trece,
Ar însemna doar amânare,
Și nicidecum o rezolvare.
Degeaba spui din pragul vieții
Că ai avântul TINEREŢII ,
Când nu ai dat de cap tristeții.

De cum vezi lumea prima oară
Pe nevăzute te-nconjoară
Şi nici nu știi cum se strecoară
Cum se ascund până mai cresc
Și cum anume reușesc
...de te răzbesc.

Când sentimentele atacă
În loc să stai afară ...PLEACĂ!
Degeab-ncerci...nu poți să treci,
Sau să le mai ignori, în veci!

Când rana sentimentelor e dură,
Eşti protejat doar de NATURĂ!
Doar ea va scoate la iveală
Durerea urmei de-ndoială!
Te rog, nu face pe deșteptul
Crezând c-o să le strici efectul,
De nu le mai acorzi respectul
Pe care-aspectul îl reclamă,
Pentru c-atunci...ajungi,
de teamă,
Să vrei numai.....să te ferești
Și uite că aici...GREŞEŞTI
Fiindcă o nouă împăcare,
E calea ta spre...vindecare!!

Când sentimentele te cheamă 

Cu susur tainic plin de teamă,

Ascunde-ți repede mirarea

Și urmărește-le chemarea. 

Evită locul cu gând sur,

Şi scapi de cel mai rău cusur :

Cel ce ascunde chiar...RUŞINEA,

De-a le atribui lor vina.

Pe-aceia care-au renunțat 

Şi ulterior... nu le-au iertat, 

O să-ți spun drept: I-am admirat,...!

Iar uneori le-am declarat

Că sunt din nou de respectat

...deși nu sincer, din păcate,

Fiindc-au rămas singuri în toate

DAR...

Sentimentele n-au vină!

Din minte-ar trebui să vină

Dorința care să ne-ndemne

A căuta iar după semne

Pe drumul larg și luminos

Din țara

...MARELUI FRUMOS.

Nicu Doftoreanu - 01.12.2011, revizuit 2013
(Publicat în Vol.«Tangouri de Ieri,Tangori de azi» Ed. Arefeana 2012)