Angela Mihai
Italia
VINO
Vreau, iubite, să te chem
În adâncul meu fierbinte,
Să te las să îmi cunoști
Patima ce-mi zace-n minte.
Vino-n lumea mea profundă
Să ne-ascundem în iubire,
Să te-nlănțui printre șoapte,
Să rămâi a mea privire.
Vino, prin sărutu-mi cald
Să te sorb în veșnicie,
Prin lăuntru-mi să te slobod,
Trupu-ți...taină să îmi fie.
Vino-n codru ruginiu
S-adormim sub toamna udă,
Numai galbenul din frunză
Geamătul să ni-l audă.
Vino-n dor să te cuprind
Și-n alint de șoaptă dulce,
Sufletul să îți sărut
Cu-ale sufletului buze.
Cu o pajiște întinsă
Am să te cuprind iubite,
Cu săruturi verzi de iarbă
Te-oi păstra printre cuvinte.
Pe aripi de frunze-n rouă
Gândul ființei mele-ascuns
Te-o purta să afli taina
Dorului nicicând pătruns.
Cu miresmele pădurii
Ne-om îmbălsăma ființa,
Când sfârși-vom ne rămână
Dâra vieții și dorința.
NU VREAU NIMIC FĂRĂ TINE
Nu vreu dimineți fără tine
Nu vreau nici nopți fără noi,
Nu vreau nici zile, nici clipe
Nu vreau nici soare, nici ploi.
Nu vreau nimic fără tine
Nici zâmbet, nici lacrimi ce dor,
Nu vreau nici amiezi însorite,
Fără tine nu vreau...nici să mor.
Nu vreau fără tine seninul
Fără tine nici dorul nu-l vreau
Nu vreau nici apusul ce curge
Doar pe tine și-atât, eu te vreau.
Fără tine culoarea e mută
Fără tine seninul nu este
Fără tine și viața-mi e surdă
Fără tine nu există...poveste.
Fără să fii tu...nimic nu există,
Nici iarba în rouă n-ar exista,
Fără tine nici lac și nici nuferi
Nici lumea fără tine, n-ar fi a mea.
Fără tine nici dorul n-ar plânge
Nici fericirea în lume nu ar striga,
Fără să fii viața-mi s-ar frânge,
Fără de tine...n-aş fi putut fi a ta.
De tu nu ești...durerea nu urlă
Mirosul în flori fără să fii...s-ar usca,
Fără de tine și luna e neagră,
Fără de tine nici viața-mi nu se năștea.
Fără tine şi luna e neagră
Fără tine iubite și stelele mor
Fără să fii soarele plânge cu sânge
Și n-ar fi existat nici înțelesul...cuvântului...dor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu