Cel mai frumos boboc de trandafir,
Într-un serai unde căldura te doboară,
Sunt mândru că am apărut pe fir.
Din mângâierea caldă-a razelor de soare
Am prins de-ndată viaţă şi culoare.
Şi-ncet, încet, sub aripa ocrotitoare
Crescut-am repede, frumos şi mare.
N-a fost uşor, dar am crescut cu fală
Pân' să fiu rupt şi dus la şcoală.
M-au tot pândit primejdii, dar am triumfat,
Ţepii mi-au fost soldaţi, şi ei m-au apărat.
M-a apărat seraiul de vântul cel turbat,
Ploaia acidă, grindini, nu m-au afectat.
Pe mine toţi m-au îngrijit cu sârg,
Nu m-au tăiat spre-a fi vândut la târg.
Am fost cândva-ntr-o viaţă anterioară
Cel mai frumos boboc de trandafir.
Şi-am să-mi păstrez candoarea ca şi odinioară,
Minunea denumită, boboc... de trandafir.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu