cu jarul dragostei din tinereţe,
timp mai avem să fie împletite,
să nu rămână loc pentru tristeţe.
Când Doamne timpul a trecut? Nu ştiu.
Gânduri au fost, dar astăzi nu mai sunt,
s-au spulberat cu vântul în pustiu ...
c-aşa e viaţa noastră pe Pământ.
Ard în văpăi zile de pacoste,
se-amestecă cu timpul ce-a trecut,
revin, cu şi mai multă dragoste,
dorind să am deja, alt început.
Din toamnă-mi voi trăi povestea
cu dor, şi plină de entuziasm,
şi voi reîncepe iarăşi dragostea,
ce-mi ţine acuma inima în spasm.
Ard în văpăi a mele gânduri toate,
cu jarul dragostei din tinereţe,
căci timp avem să fie împletite,
din nou duios, cu multă frumuseţe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu