vom înflorii în suflete tandreţea,
la fel ca fiul tracului, Orfeu,
cu lira, noi vom alunga tristeţea .
Să n-alergăm prin viaţa limitată,
gonind bezmetici şi convinşi,
că vom găsi iubire-adevărată
de care noi apoi să fim învinşi.
Dar cine ne va spune cum e bine
sau care este calea de urmat,
când drumurile par a ne rămâne
enigme, iar gândul este-nceţoşat?
Anevoios, mergând tot înainte,
luptând cu vremea-n pasul ei ştiut,
vom duce greul, paşnic şi cuminte,
ştiind până la urmă... ce am vrut.
De dragoste vom ţine cont mereu,
şi-o vom trăi în inimi cu tandreţe,
şi tot la fel, mereu, ca un Orfeu,
din liră, vom cânta în frumuseţe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu