tu cobori uşor din ceruri,
şi-aluneci lin pe palma mea,
iar eu-ţi acord onoruri.
Încet pluteşti, eşti obosit,
te-aşezi pe palmă liniştit,
dar într-o clipă a pornit
un strop de apă, te-ai topit.
O fulgule micuţ de nea,
aşează-te pe faţa mea,
să-ţi simt răcoarea-n răsărit,
căci doru-mi arde inima.
Aluneci lin, din cer venind
cu vântul care s-a pornit,
eu te privesc cu drag zâmbind
cum te cobori din cerul viforît!
O fulgule proaspăt sosit,
tu eşti iscoadă din zenit,
şi primul care a vestit
sosirea iernii... în sfârşit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu