și sufletul va fi-mpăcat,
cu cel ce stabileşte drumul
să ne ferească de păcat?
Când firul vieţii tumultoase
se depănă după mosor,
iar visele-s încă frumoase
și mai trezesc fiori de dor?
Atunci când ne vom şti destinul
vom şti şi calea de urmat,
și vom lăsa în urmă gândul
și freamătul cel disperat.
Pe drum, noi nu ne vom abate,
fiind larg deschis spre fericire,
făcut-a Dumnezeu dreptate,
calm, revărsând a Sa iubire.
Dar poate ne vom şti destinul
când viața ni s-a terminat,
și-n suflet vom avea regretul,
că-i prea târziu, şi am plecat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu