că vin cu vântu-n adiere,
să-aduc din lume ce-i mai bun,
atunci când dragostea mi-o cere.
Printre şuviţe-ţi voi şopti,
curate vorbe de iubire,
până ce tu vei aţipi,
în linişte şi mângîiere.
Va fi fiorul aşteptat
de amândoi de-a lungul vieţii,
şi-al dragostei făr'de păcat,
ce s-a-ntâlnit din voia sorţii.
Nu pot să neg al meu destin,
cum nici destinul nu mă neagă,
şi-mi dă ca să trăiesc din plin,
în viaţă fericirea-mi dragă.
Acum când soarta a decis
să mă-ntâlnesc cu fericirea,
nu mai pot spune că e vis,
pot spune... am găsit iubirea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu