Nu-mi merit soarta, nu sunt împăcat.
Nu-mi merit şansa de a-mi mai rămâne...
Păcatul săvârşit, nu este de iertat.
Nu am ştiut că dragostea răneşte,
Părerile de rău n-ajută la nimic,
Că ţi-am greşit, nu e doar o poveste,
De timpul trece, păcatul nu-i mai mic.
De m-ai iertat, şi vrei ca să mai stai
Cu mine, chiar dacă drumu-am rătăcit,
Tu crezi că merit şansă să-mi mai dai?
Rămâne-mi-vei alături pe drum la infinit?
De ce lăsăm noi valul să ne tot ducă-n larg?
Nu-ţi merit eu iertarea, nu meriţi tu durerea,
De ce pierdem busola, şi nu avem catarg ?
Mai bine lăsăm viaţa s-aducă vindecarea.
De ţi-am greşit, să ştii că-mi merit soarta,
Iubirea este fructul de multe ori oprit,
Am săvârşit păcatul, iubirea-i înşelată,
Iertarea dacă vine... eu tot sunt vinovat.
Nu am ştiut că dragostea răneşte,
RăspundețiȘtergerePărerile de rău n-ajută la nimic,
Că ţi-am greşit, nu e doar o poveste,
De timpul trece, păcatul nu-i mai mic....superbe versuri...minunat montaj! Toate pasiunile ne fac sa comitem greseli, dar dragostea ne face sa savarsim greselile cele mai ridicule. – la Tochefoucauld