Firuța Mureșan - Cele mai frumoase creații literare românești

 

Firuța MUREȘAN

       România

                                                                       RUGĂ MAICII DOMNULUI

                                              Prea Sfântă Fecioară, de Dumnezeu născătoare

                                                   Te cântă toți creștinii, în zi de sărbătoare,

                                                         Pământul Te slăvește, în cer îngerii-Ți cântă,

                                                              Lumină ești pe calea lui Hristos cea sfântă!

                                                                                Cu blânda Ta privire ne mângâie simțirea

                                                                           Învață-ne iertarea, virtutea și iubirea,

                                                                      În bunătatea Ta, hrănește-ne cu pace,

                                                                 Îmbracă-ne-n cuvinte, când inima mai tace!

                                              Arată-ne Lumina, Calea ce duce spre Viață,

                                                   Când norii grei pe-un colț de suflet se agață,

                                                        Cu lacrimi de sânge stropit-a fost cărarea

                                                             Ce duce la Iisus, la El e îndurarea!

                                                                                Pe cei bolnavi alină-i, îndură-Te de ei,

                                                                           Revarsă Maică mila și vindecă-i pe ei,

                                                                      Celor triști și singuri adu-le-n suflet soare

                                                                 Iar tuturor iubire, iertare și-ndurare!

                                              Cât despre mine, Maică, de viață dătătoare,

                                                   Te cânt și te slăvesc, în zi de sărbătoare,
                                                        Cu buze tremurânde,Te rog să ocrotești

                                                             Tot ce-i frumos în mine, ce-i rău să-l risipești!

Scriitori contemporani - Corneliu Neagu

Corneliu NEAGU - România

                               CĂDEREA DIN OLIMP

                         O, cum se duce viața pe căile bătute

                              cu zeci de înțelesuri, ajunse peste timp

                                  din antica Eladă rămasă-n neuitare

                                       în fastele legende cu zeii din Olimp!...

                                            Ne raportăm întruna la fapte milenare

                                                 ramase în memorii drept justul adevăr,

                                                      ne batem în citate, cu falsă modestie,

                                                           crezând că bem din apa celestului izvor.

                                                                Așa ne trece viața, în pilde fără miză,

                                                                     căzute în uitare, sub colbul nevăzut,

                                                                          ca unică menire de a mima cultura

                                                                               în vorbele vetuste rămase din trecut.

                                                                                    Dar iată, câteodată, pe calea sa firească,

                                                                                         trăirea ne aduce într-un prezent acut

                                                                                              și demolând Olimpul, din mintea obosită,

                                                                                                   ne-arată, fără milă, c-ar trebui făcut…

Poeți contemporani - Olga Văduva (Grigorov) - Anotimpul iubirii

Olga Văduva - România

                                                                        TE-AM IUBIT ÎN TĂCERE

                                                                                    Te-am iubit,

                                                                pentru că erai,cel mai înalt,

                                                                             puternic şi mândru

                                                                                    dintre toţi copacii.

                                                                             Primeai  lumina orbitoare

                                                         a răsăritului, rogvaivul cerului albastru

                                                                                                  descătuşat si liber.

                                                                   Te-am iubit,

                                                      pentru că păsările albe

                                                             se înălţau tot mai sus,

                                                                 culegeau stele argintii 

                                                                te împodobeau, cu lumină,

                                                         străluceai în nopţile intunecate 

                                                                                stând la taifas cu luna.

                                                         Te-am iubit,

                                    pentru că te-ai aplecat sfios,

                                                   mi-ai adunat lacrimile,

                                              le-ai aşezat  printre frunzele

                                                                   risipite  pe ramuri,

                                                                  transformându-le în vise.

                         Atunci m-am agaţat 

                                     de trunchiul tău,

                                  m-ai îmbrăţişat timid,

                            ai scuturat stele peste mine,

                                       şi am simţit că plutesc...

                                                            totul incremenise.

                                        Te-am iubit in tăcere!

                               CHIPUL TĂU

                       Din val în val, pe-o undă lină,
                            Suspină-adâncul străveziu,
                                 Din cer se-așterne o lumină
                                      Peste amurgul sângeriu.

                                           Un pescăruș, străbătând zarea,
                                                Se-opri la geamul meu deschis,
                                                     Purta în cioc iubirea, floarea
                                                          Și chipul tău văzut în vis.

                                                               Zâmbeai sfios, răzlețe gânduri
                                                                    Se risipeau spre cer senin,
                                                                         Iubirea scrisă printre rânduri
                                                                              Mi-a schimbat clipa din destin.

                                                                                    IUBIRE NESTINSĂ

                                                                      Trimite-mi Doamne, răspuns la-ntrebare
                                                                      De ce suferinţa e prinsă-n destin?
                                                            În loc de răspuns, mi-ai dat alinare
                                                            Şi crucea iertării la care mă-nchin.

                                                  Mi-ai dat mila ta, credinţa divină
                                                  Un cer mai albastru și-o rază aprinsă
                                        Un zbor spre înalt, văzduh în lumină
                                        Smerenie-n suflet, iubire nestinsă.