Carmen Pinte - România
AL MEU ÎNGER
Îngenunchez, mă rog tăcerii,
La mal, cuvintele se sparg
Pe stâncile din largul mării
Se frâng doruri pe un catarg.
Din vernisajul lumii mele,
Din roua zorilor de zi,
Se cern vise tot mai rebele...
Ești îngerul cu ochii verzi.
Îngenunchez ca și salcâmii
Când își apleacă ușor floarea
Și la altar le dărui vremii
Parfumul ce-nvăluie zarea…
Îmi caut tainic coronița
Pe frunte ce mi-ai pus cândva,
Iar ochii îmi ascund dorința
De a ne pierde undeva.
Îngenunchez ca-n ritualuri
Cu Ifigenii date-n dar,
De m-ar salva acele valuri,
Valuri înalte de cleștar.
Să fiu altarurilor smirnă,
Caișilor floarea-napoi,
Picturilor să fiu culoarea
Și clipei zâmbetul din ploi.
Mă rog și-mi caut iar cărarea,
Mi-e rostul acuma împlinit,
Căci peste toată închinarea,
Tu, al meu înger, ești iubit!
