Iubite, autor Ionica Bandrabur

Ionica BANDRABUR 
        România

                                            IUBITE

                       Încerc să mă prefac că nu am riduri,
                            Deși, sunt strada timpului trecut
                                 Prin primăveri și toamne, ierni cu ziduri
                                      Al argintiului în păr, crescut.

                                      Nămeți de frumusețe-n cămăși roze
                                           Ce au sfidat puterea dragostei,
                                                Acum, sunt bulbi de albe tuberoze
                                                     Și amintirea florilor de tei.

                                                     Azi, dama cu camelii-mbătrânită
                                                          În brațele arinului bătrân,
                                                               Cu rădacina vieții-nțelenită
                                                                    Declar: În jurul tău, așa rămân!
                                                                   (25 aprilie 2020, Slănic Moldova)

Metamorfozele inimii > Elena-Alina Grecu - poezii de dragoste

 Elena-Alina Grecu

                                                                                O, ÎNGER!

                                                                         O, înger între oameni,

                                                                         Cu ochi blajini,

                                                                 Chip frumos

                                                                Și glas duios,

                                                         Inima-mi luminezi,

                                                                     Soarele meu cel de zi cu zi,

                                                                             Luna mea, noapte de noapte,

                                                   În ochii tăi văd albastrul ’nainte de toate,

                                                          Văd soarele cel galben-strălucitor

                                                               Când cânți dragostea cu dor,

                                                                                    Dulce ți-e graiul,

                                                                       Mai frumos și decât foșnetul

                                                                                       Codrilor, al apelor,

                                                                        Și decât cântecul vânturilor,

                          Buzele tale asemenea sunt cu petalele fine de trandafiri,

                                                 Ale tale buze sunt dulceața din flori,

                                                                           O, gurița ce îmi dai

                                                                                          Parcă e miere de mai!

                                                Atât de frumos, ochii mei nu se satură privindu-te,

                                      Iar auzul auzindu-te,

                                      Numai tu ești seninătate și bucurie,

                            Lumina și bucuria mea,

                            O, înger între oameni,

                                                     Cât de mult te iubesc!

                               SUFLET DRĂGĂSTOS

                   Mă iei în brațe, iar momentul pare a fi un dar,

                   Dar de pietre nestemate, diamante,

                             Dragostea ta minunată mă răzbate,

                             Pătrunde al meu suflet vesel ea doar,

                             Vie și colorată, floare frumoasă de primăvară,

                             Dulce și parfumată, fructă coaptă de toamnă,

                                       Pură și lucitoare ca o primă nea din iarnă,

                                       Murmurul plăcut al izvorului în zi de vară.

                                       Dragostea ta mi-e aer sănătos

                                       Și lumină pentru suflet și gând prielnică,

                                                 Mă face mai puternică,

                                                 Dragostea ta e darul divin cel mai frumos.

CU OCHII TĂI…

Cu ochii tăi, calzi și buni,

Prefaci marți în zi de luni,

Zi de lucru-n zi de sărbătoare

Și viața-mi pare-o floare.

Floare colorată și parfumată,

Așa e existența noastră toată,

Prefaci marți în zi de luni,

Cu ochii tăi, calzi și buni.

Cu ochii tăi, pătrunzători și luminoși,

Inima-ndrăgostită-mi lași,

Totu-i seninătate și fericire

Și ca o stea plutim, pe marea iubire.

                     Iubire curată și albă,

                    Ce nu oricine-ar putea să aibă,

                    Inima-ndrăgostită-mi lași,

                    Cu ochii tăi, pătrunzători și luminoși.

                                  Cu ochii tăi, frumoși și dulci,

                                  Raze, multe, de soare strălucitoare mi-aduci,

                                  Mi-acoperi inima cu-a ta frumusețe neobișnuită

                                  Și-armonia-mplinește a noastră ființă-ndată.

                                                 Îndată, acum și mereu,

                                                 Că în noi e Mângâietorul Dumnezeu,

                                                 Raze, multe, de soare strălucitoare mi-aduci,

                                                 Cu ochii tăi, frumoși și dulci. 

Primăvara reînvie

     Vine primavara. Ce fericire ca scapam de cojoace. Mai e putin si soarele va birui mai tare frigul noptii si al zilei. Pamantul care asteapta cu nerabdare intr-un nou ciclu trezirea la viata a naturii, isi deschide bratele sale batrane spre un nou inceput. Totul se pregateste, totul se deschide, totul reanvie aici, unde avem binecuvantarea celor patru anotimpuri. Numai omul nu are timp sa vada, sa simta, sa perceapa frumusetea pomilor care isi deschid micile floricele ce zambesc in soare, verdele crud al ierbii, ciripitul vesel al pasarelelor. Toate au fost create pentru a bucura omul.
     Dar el nu are timp. Alearga de dimineata pana seara sa adune, sa stranga, sa-si mareasca confortul. Alearga dupa o fericire pe care nu o gaseste. Mereu agitat, mereu nemultumit. Cand ajunge sa realizeze ceva, vrea altceva. Si astfel trec anii, si viata se scurge intr-un iures tacut, iar omul nu apuca sa simta bucuria si frumusetea creatiei. Acest rege al naturii este rob propriilor sale ambitii si patimi. Ce pacat ca nu stie sa se bucure de acest dar divin care este viata. Daca si-ar face timp sa priveasca stelele, si-ar da seama ca exista un Dumnezeu, care guverneaza miscarea planetelor si legile acestor constelatii. Daca ar privi natura si-ar da seama ca si ea are legile ei, atat plantele cat si animalele. Nimic nu e haotic in natura. Totul este bine realizat de bunul Dumnezeu intr-o ordine perfecta. Ciclurile de viata ale plantelor si animalelor, lanturile trofice, instinctele de conservare, au scopul de a pastra un echilibru in tot ce ne inconjoara.
     Dar omul creaza dezordine, in creatiiile lui Dumnezeu. Ba in mandria sa nebuna il reneaga, sau din comoditate spre a nu pazi legile Lui il scoate din viata sa. Si Stapanul il priveste pe om cu mila, asa cum un parinte isi priveste fiul care o ia pe cai gresite, il iubeste, il protejeaza, il iarta si il asteapta sa se trezesca intr-o zi din aceasta distructiva orbire. Si asta pentru ca Dumnezeu i-a dat omului un dar: libertatea.

Ard în văpăi a mele gânduri toate, versuri Constantin Gavrilescu

Ard în văpăi a mele gânduri toate,
cu jarul dragostei din tinereţe,
timp mai avem să fie împletite,
să nu rămână loc pentru tristeţe.

Când Doamne timpul a trecut? Nu ştiu.
Gânduri au fost, dar astăzi nu mai sunt,
s-au spulberat cu vântul în pustiu ...
c-aşa e viaţa noastră pe Pământ.

Ard în văpăi zile de pacoste,
se-amestecă cu timpul ce-a trecut,
revin, cu şi mai multă dragoste,
dorind să am deja, alt început.

Din toamnă-mi voi trăi povestea
cu dor, şi plină de entuziasm,
şi voi reîncepe iarăşi dragostea,
ce-mi ţine acuma inima în spasm.

Ard în văpăi a mele gânduri toate,
cu jarul dragostei din tinereţe,
căci timp avem să fie împletite,
din nou duios, cu multă frumuseţe.

Vino cu mândra la iubit!

^{Privesc câmpia-ntinsă-n zări,}

^{în pala vântului o adiere,}

^{răsfaţă lanu-n valuri mari}

^{şi roşii maci în mângâiere.}

^{Sub razele dogoritoare}

^{cuprinse de un roşu-aprins,}

^{dând câmpului altă culoare,}

^{privirea-mi lacomă s-a prins.}

^{Pe pânza infinit-a zării,}

^{tabloul cu lanul de grâu}

^{înlănţuit cu macii roşii}

^{mă-mbie să îmi leg la brâu,}

^{flori sângerii, suave şi gingaşe,}

^{şi moi, şi fine, precum catifeaua,}

^{ce-n hora spicelor cuprinse}

^{dau pură frumuseţe, ziua.}

^{Fudulă e câmpia toată,}

^{iar lanul pare-nsufleţit,}

^{cu maci în grâu e presărată...}

^{Vino cu mândra la iubit!}