Eugenia MIHU
România
Lăsați-mă, azi vreau să râd, dar lacrima să-mi plângă
Și ca pe-o salcie la mal durerea să mă frângă...
Azi vreau să mă gândesc, din nou, ce-i viața fără tine
Și cum se joacă Dumnezeu, croindu-ne destine.
Nu vreau s-aud nici un cuvânt, doar șuierul pe hoarnă
Și cum se zbate doru-n piept, cum lumea mi se-ntoarnă,
Vreau să aud caval doinind a jale și-a durere
Și cum suspinul lui pe corzi mă seacă de putere.
Lăsați-mă, nu mă-ntrebați dacă mi-e rău sau bine,
Doar știți, oricum, că vă răspund, cu vorbele puține,
Că mi-este bine, când mi-e rău și când mi-e via
ța fadă,
Nu vreau s-aud nici vorbe dragi, nici vorbe-n vâ Dar Dumnezeu poate oricând, din ceruri, să mă vadă.
nt pierdute,+++++++++
Doar ploaie șiroind pe geam și zvon de alăute,
Și nici povești cu iz de-amor, sau vorbe înțelepte,
Doar vreau să mă târăsc, hoinar pe ale lumii trepte.
Iar crucea ce o am de dus e crucea mea, nu-mi cere
S-o las vreo clipă, s-o arunc, s-o îndulcesc cu miere,
Nici s-o împart cu dumneata, o așchie din cruce
Mi-a-nsângerat umărul gol și singură-o voi duce.
Lăsați-mă, azi vreau să plâng și cerul tău să plângă,
Să plâng ușor, să plâng amar, să plâng ca o nătângă.
Iar tu să plângi cu fulgi de nea sau lacrime de ploaie
Și-atunci voi ști că ți-este dor. Și dorul tău mă-ndoaie.
Mulțumesc pentru trecere! O zi cu soare, tuturor!
RăspundețiȘtergere