România
Este o dimineaţă perfectă,
Luceferii au venit cu trăsuri de lumini
Cu vise de rouă şi cu dragoste
Viaţa începe a ne cuprinde
Trasându-ne meticuloasă
Direcţii nebănuite
Surprinzătoare și definitorii.
Cupola noptii este spartă
Și gându-mi vibrează
Copacii se leagănă într-o poezie
Şi-n limba clopotelor
Se roagă îngerii
Pentru noi
Pentru iubire.
DE CE NU SUNT COPAC
De ce nu sunt copac?
Atunci aș putea
Să îndur singurătatea
Și resemnată
Voi închide gândul în mine
Până când suflarea
Va rostui destinul.
De ce nu sunt copac?
Atunci aș putea adormi
În plină zi
Fără să-mi pese
De ironii
Aș iubi primăvara
Născută din culori
Iar toamnei ce vântură
Frunzele peste mine
I-aș poza nud
Aș respira parfumul
Îmbătându-mă cu rouă
Și nepăsătoare
Voi luneca în adâncuri
De parcă dragostea
Ar fi o sămânță
Plină de noroc.
Atunci aș putea
Să îndur singurătatea
Și resemnată
Voi închide gândul în mine
Până când suflarea
Va rostui destinul.
De ce nu sunt copac?
Atunci aș putea adormi
În plină zi
Fără să-mi pese
De ironii
Aș iubi primăvara
Născută din culori
Iar toamnei ce vântură
Frunzele peste mine
I-aș poza nud
Aș respira parfumul
Îmbătându-mă cu rouă
Și nepăsătoare
Voi luneca în adâncuri
De parcă dragostea
Ar fi o sămânță
Plină de noroc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu