Violeta BOBOCEA
România
SUB FRUNTEA POETULUI
Sub fruntea poetului
se rostogolesc tăcute
stihurile, doar
ele
străbat timpul neîncetat...
o simfonie a cuvintelor se aude
sub fruntea gânditorului.
Când simte acut efemeritatea clipei
se așază tăcut la masa de scris și
rostogolește magic slovele,
le dă sensuri nebănuite,
transformă nemurirea clipei;
doar poetul caută
miracolul vieții,
doar el privește nestingherit
spre stele, doar el poartă în palme
singurătatea clipei.
Sub unghiul clipei, doar el
aude respirația stelelor
sub răsuflarea nopților târzii,
cel care schimbă fața lumii,
răscolește dorințele și așteptările,
caută frumosul
din apele adânci ale sufletului ;
tăcut, își continuă drumul
cu fruntea pe cuvinte,
împletește slovele
cu o magie sublimă.
Doar el cuprinde nemărginirea-n cuvinte,
erele se rostogolesc în palma-i boltită
de neliniști, de
frământări, își apleacă
tâmpla pe cuvinte, așteptând tăcut,
ca orice muritor sfârșitul , lăsând un semn
discret peste timp, vinovat
de semnul adânc al vieții.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu