România
Să nu amestecăm destinul în toate,
acolo sus în oceanul albastru cu stele
nimic nu-i scris despre noi,
planeta stă suspendată
împotriva timpului,
doar înțelepții înțeleg asta
își văd de rostul lor
să lase ceva în urmă peste secole,
își mângâie bărbile
tulbură apele neuitării
sămânța înțelepciunii o sădesc
doar cei aleși o vor primi,
trec anii
se nasc alți înțelepți,
din ce în ce mai puțini
iar
noi...
MAI
RĂMÂI PUȚIN VARĂ
Atâta frumusețe am strâns în vara mea,
că toamna care vine, va păstra tainic
tot ce-am primit în dar și ce-aș mai vrea
să-mi potolească atâta dor romantic.
Vară-i încă aici, cu-alai de flori și fluturi
cu străluciri de soare și nopți cu lună plină,
dorințele-mi zvâcnesc spre alte începuturi
și-aud o muzică divină pe-acord de violină.
Nu-i anotimp mai prielnic decât vara
cu rochia-i înflorată, miresme și iubire
nu mai simți pe umeri, anilor povara,
iar inima tresaltă cu dor de întinerire.
Aș vrea să mai rămâi cu mine-o vreme
vara mea, că toamne-am strâns destule
nu mi-aș dori să pleci așa devreme,
n-am strâns destule versuri de poeme.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu