Dionisie Dinu POP - România
L A S Â N Z I E N E (Din vatra satului)
Răul și binele se-ntrec
în noaptea Sânzienelor
și până către zori petrec,
prinși în jocul Ielelor.
Se deschid cerurile-n taină
și Sânzienele se-arată
în haina lor cea diafană,
prinzându-se în horă, roată.
Și tot ce calcă în picioare,
iarbă, flori și-a lor semințe,
devin tămăduitoare
și leac la boli și suferințe.
În zborul lor,de bune Zâne
revarsă dar și bogăție,
bob mare-n holdele de grâne,
în sate și peste câmpie.
Desculțe și-n cămașă albă
ies fetele, flori să adune,
din ele să-mpletească salbă
și să le prindă în cunune.
Se duc pe pajiști înflorite.
Cu roua zilei răcoroase
fețele spre-a le fi stropite,
să fie peste an frumoase.
Se pot vedea din loc în loc
pe-acoperișul de la casă,
cununi din flori de busuioc
semn, că fata va fi mireasă.
Pe dealuri, focuri se aprind
și roți de foc spre sat coboară.
Feciorii, peste sat strigând
vorbe de duh și de ocară.
Sar peste limbile de foc
s-alunge duhurile rele,
s-aducă satului noroc
și bine întru toate cele.
Nevestele, ies pe ogoare
să vadă holdele de grâu.
Copiii înroșiți de soare,
gălăgioși se scaldă-n râu.
După ce în gospodărie
toate le-au pus la locul lor,
bărbații,ies pe la chindie
la prăvălie, în pridvor
la joc de cărți și o răchie.
Pe lavițe de lemn, la drum
ies cei bătrâni, șezând la sfat
vorbesc de toate, ce și cum
era de Sânziene-n sat.
Târziu, când soarele-a apus,
cu toții se retrag spre casă.
Și Sânzienele s-au dus
urmând, la anul iar să iasă.
Povestea Sânzienelor în versuri. Frumos !
RăspundețiȘtergere