acum, în primăvară,
cum numai iarna
doar mai ninge,
îmi pare chiar
că fulgul se prelinge,
să-l pot cuprinde-ncet,
în palma mea fierbinte.
Cu mintea-mi de poet
din nou las să se vadă
cum vor rămâne scrise
momente de sfârşit,
a iernii ce-are-acuma
de drept zile proscrise,
în versuri tumultoase
de netăgăduit.
Ai fost frumoasă Iarnă,
mereu la fel vei fi,
dar Primăvara doamnă,
de-aici te va goni,
să zbori spre lumi,
departe, unde ţi-e locul sfânt,
ca Primăvara iarăşi
să vină pe Pământ.
Şi ninge iar,
acum, în primăvară,
cu ultima zvâcnire
a iernii pe Pământ,
curând vedea-vom iarăşi
frumoşi muguri în floare,
ce va renaşte viaţa
cu tainicul descânt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu