Antonela STOICA - Germania
ÎNTR-O LUME
FĂRĂ TINE
Într-o Lume
fără Tine, Viața e un compromis;
Existând
doar, nici o lege n-aș putea să mai respect.
Printre stele
spulberate, te-aș iubi doar într-un vis...
De atâta Dor
și jale, ritmul mi s-ar rupe-n piept.
Într-o lume
fără Tine se dezlănțuie Tsunamis,
Din Oceanul
Poeziei mai rămâne o băltoacă.
Versul dus
e-n Babylon, la regina Semiramis,
Ce-a plantat
rebel grădina și a suspendat-o-n joacă.
Într-o lume
fără Tine, cerul se mai naște-odată
Fără stele,
flori albastre și rubine-arzând Apus.
Ești Luceafăr
în vacanță pe-o Lactee explodată...
Prin
ninsoarea de cenușă îngeri cad, cu josu-n sus.
Într-o lume
fără Tine, ignoranța-i fără preget
Înțelepții
sorții noastre nu au existat nicicând;
Doar păpuși
robotizate, fungusuri crescând pe cuget...
Toți, pe
rafturile vieții, stranii cărți, fără vreun rând.
Într-o lume
fără Tine e Lumina întuneric
Rugile fără
vreo noimă se înșiră-n acatist;
Raiul nu e
ce-am crezut, iar Pământul nu e sferic...
Fără Tine,
Eminescu, nici n-aș vrea să mai exist.
Autor, Mihai Cătrună
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu