Michaiela BOANCĂȘ - Italia
SÂNZÂIENELE
Astă sară la apus,
Nepoatele mi le-am pus
Să se ducă prin poiene
Să culeagă sânziene.
Cu flori galbene curate
Și frumos înmiresmate,
Ca să facem cununiță
Și la poartă cruciuliță.
Ca să vadă fiecare
Că e zi de sărbătoare,
E obicei strămosesc,
Mai departe-l povestesc.
Deci, cruce se pune-n poartă
Să fie roadă bogată,
Cununița-i împletită
Peste casă azvârlitã.
La fiecare pe nume
O dorintă în gând se pune.
Dacă se rostogolește...
Dorinta nu se-mplinește.
De rămâne sus pe casă
Toată lumea e voioasă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu