România

România
Se afișează postările cu eticheta calea_lactee. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta calea_lactee. Afișați toate postările

marți, 23 aprilie 2019

Din lirica Violetei Câmpulungeanu










                                                                     Violeta Câmpulungeanu
                                                                                     România


                                      TRANSPARENȚE

                                   Suntem urzite transparenţe
                                        Rotite-n urne de-mplinire
                                             În clipele de mari absenţe
                                                  Şi-n amintirea din privire.

                                                       Văzduhul plăsmuirii noastre
                                                            Ia  forme noi, plutind în sus
                                                                 Pe degete, planete-albastre
                                                                      Măsoară timpul ce s-a scurs.

                                                                           Se-ncurcă paşii în dureri
                                                                                Sub fruntea dorului umilă
                                                                                     Dansează iarba peste veri
                                                                                          În ritm supus de clorofilă.

                                                                                                                         Prin sita visului de pradă
                                                                                                                    Coboară-n roiuri de lumină
                                                                                                               Ca nişte  fluturi de zăpadă
                                                                                                          Frumoşii cai de lună plină.

                                                                                                     Îşi fâlfâie în coame zborul
                                                                                                Şi sub copite căi lactee
                                                                                           Se naşte din privire dorul
                                                                                      Prins în vârtej de curcubee.

                                                                                 Trecute-s păsările toate
                                                                            De poarta marilor tăceri
                                                                       Şi ciudă mi-e că nu se poate
                                                                  Să uit  ninsorile de ieri.



sâmbătă, 16 iunie 2018

Scriitori contemporani - Antonela STOICA, Într-o lume fără tine











Antonela STOICA - Germania

                                                       ÎNTR-O LUME FĂRĂ TINE

                                       Într-o Lume fără Tine, Viața e un compromis;
                                       Existând doar, nici o lege n-aș putea să mai respect.
                                       Printre stele spulberate, te-aș iubi doar într-un vis...
                                       De atâta Dor și jale, ritmul mi s-ar rupe-n piept.

                                       Într-o lume fără Tine se dezlănțuie Tsunamis,
                                       Din Oceanul Poeziei mai rămâne o băltoacă.
                                       Versul dus e-n Babylon, la regina Semiramis,
                                       Ce-a plantat rebel grădina și a suspendat-o-n joacă.

                                       Într-o lume fără Tine, cerul se mai naște-odată
                                       Fără stele, flori albastre și rubine-arzând Apus.
                                       Ești Luceafăr în vacanță pe-o Lactee explodată...
                                       Prin ninsoarea de cenușă îngeri cad, cu josu-n sus.

                                       Într-o lume fără Tine, ignoranța-i fără preget
                                       Înțelepții sorții noastre nu au existat nicicând;
                                       Doar păpuși robotizate, fungusuri crescând pe cuget...
                                       Toți, pe rafturile vieții, stranii cărți, fără vreun rând.

                                       Într-o lume fără Tine e Lumina întuneric
                                       Rugile fără vreo noimă se înșiră-n acatist;
                                       Raiul nu e ce-am crezut, iar Pământul nu e sferic...
                                       Fără Tine, Eminescu, nici n-aș vrea să mai exist.

Autor, Mihai Cătrună