Poezii în grai, din țara Zarandului
Ileana-Cornelia NEAGA
România
POVESTEA LUI IGNAT
De-i
vom zice povestea, zău de nu,-n ajun, seara!
- Într-un
cătun, sus la munte, Ignat, om sarman născut
Avea
el, bată-l norocu‘, nouă celezi* de crescut.
Într-o
zi, din întâmplare, se-ntâlni c-un
popă-n cale
Ce
mâna, strigând cam tare, nouă măscurași* la vale.
- Hai
să facem o prinsoare! zise pe nepusă
masă
Îți
dau porcii, iară tu, „neștiutu” de acasă,
La-ntrebări de-mi vei răspunde, mâine dis de
dimineață.
(Râse
dracu‘ șugubăț,
ascunzându-și a sa față).
-Batem
palma, măi Ignate? - Rămâne cum am
vorbit!
Ș-api-și
văzură de cale, amândoi de-unde-or venit.
Când
Ignat se-ntoarse-acasă, stai să vezi și să nu crezi,
Barza-i
lăsase pe prispă un pruncaș cu ochii verzi!
- Ce
să fac muiere dragă, necuratul mă-ndemnă
Să
promit io „neștiutu‘”, năpasta iar ne-nsemnă!
- Nu
ce oropsî barbace că ne-om scoate noi cojocul,
Maica
Domnului ne-ajută, când s-o împlini sorocul.
Și
în crepățit de ziuă, dracul la pârleaz veni:
- Să-mi
dai Ignat „neștiutu”, ghicitoarea de
nu-i ști!
- Ignate,
Ignate ce-i unul?
- Unu-i
Cel ce-a pătimit, pentru noi s-a
răstignit.
- Ignate,
Ignate ce-i doi?
- Doi
sunt ochii care văd, prin lume să nu mă pierd!
- Ignate,
Ignate ce-i trei?
- Cu
trei dește îmi fac cruce, când mă aflu la răscruce!
- Ignate,
Ignate ce-i patru?
- Patru
roți la car de lemn, unse bine, bine merg!
- Ignate,
Ignate ce-i cinci?
- Cinci
dește-s la a mea mână, ce la lucru n-are frână!
- Ignate,
Ignate ce-i șase?
- Șase
boi țintați în frunte, ușor trag caru‘
la munte!
- Ignate,
Ignate ce-i șapte?
- În
casa cu șapte fete, șezătoarea-i pe ‘ndelete!
- Ignate,
Ignate ce-i opt!
- În
casa cu opt feciori, nu bagi mâna de-două ori!
- Ignate,
Ignate ce-i nouă?
- Nouă
mascuri mari și grași, să-i mânce a mei
pruncași!
- Ignate,
Ignate ce-i zece?
- Asta-i
întrebarea zece? La fântâna rece, dracu‘ să se-nece!
Și
crăpă dracul de ciudă, că Ignat nu era prost
Că-i
șoptise și muierea s-aibă raspunsu‘-n
rost.
Mâncară
pe săturate din mascurii ce-i tăiară
Făcându-și
cruce cu mâna, la icoană se-nchinară,
Promițând
la Maica Sfântă, că porc de vor mai tăia
N-o
să-l ‘junghie-nainte, de a spune
povestea.
Vă
spusei povestea veche, grăi buna-ngândurată
Așa
cum am auzit-o, când eram tânără fată.
Acu‘
putem ‘junghia porcul, de Ignat și zău,
vă spun
Cu
cinci dimineți ‘naintea, sfintei zile de Crăciun.
Celezi = prunci; măscurași = masculi, purcei.
LA PCIZĂRAT*
Când
eram fată micuță
Pregăteam
a mea străicuță**
Prin
neauă plecam la drum
În
ajunul lui Crăciun.
Pe
deluț, sus pe uliță
Colindam
la nană Tiță:
- „Colinduță,
colinduță
Mă
suii pă policuță.
Văzui
coaste și cârnați,
Uieguța*** cu vinars,
Tăt
de-acelea să ne dați‘.
Nană
Tiță mă țuca,
În
străicuță îmi punea,
Pcizarei****
ș-un colăcuț
Baciu-mi
dădea un bănuț!
Patru
nuci ș-o caramea
Să
umplea străicuța mea!
Și
așa din casă-n casă,
Înotam
prin neaua groasă!
Ajungeam
seara acasă
Toată
udă, dar făloasă
Că
am fost la pcizarat
Și
tot satu-am colindat!
*la
pcizărat – la colindat;
**străicuță
– trăistuță;
***uieguță
– sticluță;
****pcizarei
– colăcuți în formă de pasăre cu ochi din neghină.
COLIND
Ninge
ge o zi ș-o noapce,
Viscolește,
vântul bace.
Doru-i
greu și Leru-i ler!
Îngeață
apa-n ciubăr...
Ge
pă hornuri, fumu-i gros,
Lungă-i
noapte-acu‘ în post.
Doru-i
greu și Leru-i ler!
Creapă
lemnele ge ger...
Pântre
florile gi geață,
Ocii
mamii-s pă fereastă.
Doru-i
greu și Leru-i ler!
Se
uită gepace-n zări...
Nici
taicuța n-are pace,
Pân
nămeți, pârcie el face.
Doru-i
greu și Leru-i ler!
Ninge
p-ultoaia ge măr...
O
să plec acu‘ la drum,
S-ajiung
în sara ge Ajun.
Doru-i
greu și Leru-i ler!
Răsărit-o
stea pă cer.
