Din lirica Taniei Tătar - Răzvrătire

Tania TĂTAR

România

                                                       RĂZVRĂTIRE

                                   Tu, Timp nebun, încetinește-ți ritmul

                                        mai fă popas la poarta viselor,

                                             nu poți să-mi tulburi mereu somnul

                                                  cu gândul ne-mplinirilor.

                                                                                              Atâtea mi-am dorit să fac în viață

                                                                                         timp prea puțin mi-a mai rămas

                                                                                    se tot scurtează această ață,

                                                                               nu pot neterminate să le las.

                                             Atât cât drumul merge înainte

                                                  voi face numai ce inima poftește,

                                                      aleg tot ce - mi trece prin minte

                                                           tu, Timp, îndrăznește și mi te împotrivește 

Calea sorții

Dintre toate ale vieţii

multe căi, bătătorite,

una este cea a sorţii

şi al clipei fericite.

O găsești pe negândite

când speranţa ți-e pierdută,

după zile nesfârșite

‘n care fruntea îți asudă.

Rătăcind fără adresă

pasul bate ruta strâmbă,

întorcându-te acasă

inima fiindu-ți frântă.

Pe drumuri ce n-au adresă

paşii șovăie cu teamă,

căutând cu dor mireasă

cum sufletul te îndeamnă.

Dor se zbate-n piept, fierbinte,

căutând suflet pereche,

cu chip plămădit de minte,

șoapte să-i torci la ureche.

Drumul către clipa sfântă

hărăzită de destin,

doar odată e-mplinită,

după care spui: Amin!

Ce frumoasă-i astă clipă!

Măreţia-i e divină,

sufletul din ea se-adapă

şi pe veci o să rămână.