Toamna e ușor grăbită

Pică cerul și-i răcoare,

semn că toamna a venit,

pe câmpuri, printre răzoare,

grâul  iar a răsărit.

Crengile sunt dezgolite,

iar pe jos, covoru-i moale,

tufănele ciufulite

cântă imnuri autumnale.

Bruma le-mbracă-n dantele

iară vântul vâjâie,

apleacă scurt capetele

dorind să le mângâie.

Și fioruri le cuprinde

pălindu-le frunzele,

câte una se desprinde

întregind simezele.

Toamna e ușor grăbită,

simte semnul de schimbare,

i se pare că-i zorită

și forțată spre plecare.

Îmbrăcată-n strai de gală

albă, pură și distinsă,

totodat’ plină de fală,

Iarna cerne ceață densă.

Cu omăt imaculat

învelește toată glia,

flori de gheață a pictat

demontrându-și măiestria.