M-a-ntrebat aseară vântul:
- Pregătit ești de iernat?
De când Lumea și Pământul
ciclul vieții nu-i schimbat.
Și prin foșnetul de frunze
pașii mei calcă ușor,
contemplând crengile dârze
a pomilor din ponor.
Timpu-afară e cernit,
norii par cam obosiți
așteptând de prin zenit
vești, de la îngeri preamăriți.
Totul pare că trenează,
și Natura-i temătoare
de vremea care urmează,
nu-i ger încă, doar răcoare.
Vântul ne va da de veste,
șuierând, la geam pocnind,
Anotimpul de poveste
de-a sosit, neaua stârnind.
Eu tai lemne, aprind focul
și privesc iar cum Natura,
lasă-n cale dalb omătul
să-mi albească bătătura.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu