Nicu Doftoreanu
București
TANGOUL MĂRŢIŞORULUI
Când simt că-mi dau târcoale...
Capcanele
Tristeţii
Despăturesc un pic din Petecul de
Viaţă,
Cu marginile încă brumă de speranţă.
Şi stau în pragul Tinereţii,
Până ce simt răcoarea Dimineţii
Unei promise mîngîieri de DOR pe
braţe...
ATUNCI,
…sunt biată jucărie-n mâna ta
Care,... ATENŢIE!
Începe cu intenţii-aparte
A se strica fără iubirea arătată-n Martie!
Repeticind destine,
ce se destramă-n boare de suspine,
Cer TIMP:
Dă-mi timp,
Dă-mi timp,
Sau NU!
Mai bine lasă-mă-n alt timp
Hai!..
Lasă-mă-n alt TIMP să-mi vin în
fire!
Când totul pare spus, în fine,
Tot mai găsesc un pic de viaţă-n vine
Și redespăturesc iar dorul, călătorul,
Dar nu încet!...
De-acum dau cu piciorul!
Şi, … poate că nu credeţi tot ce spun!
Însă vedeţi,
eu nu mai sunt Om Bun!
Resping reţeta fericirii porţionate:
Cu mângâieri
de soartă şi lovituri în spate!
Considerând din toate,
…ca cea adevărată,
Doar frumuseţea-n alb gândită-n suflet
Şi delicat legată
...cu şnurul bicolor de FERICIRE,
De petecul de viaţă de…Iubire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu