În holda blondă, macul meu - versuri, Constantin Gavrilescu

În lanul spicelor de grâu
ce mă îngroapă până la brâu,
văd roşu mac ce se ivește
sub un nor mic care-l umbrește.

Frumos din lan a răsărit,
grâul din holde a pălit,
dar se mândreşte, şi-i iubesc
petalele ce îi lucesc.

Vine și vântu-n adiere
discret, pe micul mac îl cere
cu el ca să plutească-n dans,
și-l leagănă-n ritm de vals.

Oh! Macului dansul îi place,
şi unduirea vântului vivace,
şi-i mândru că fost primit
de spicele de grâu, și e iubit.

În lanul spicelor de grâu
stau îngropat până la brâu,
c-un şevalet pe-a cărei pânză
pictează mâna mea cea dârză.

Așa rămâne-va mereu,
în holda blondă, macul meu,
iar în muzeu va fi un star,
dar și în lan, la vară iar.

Vino cu mândra la iubit!

^{Privesc câmpia-ntinsă-n zări,}

^{în pala vântului o adiere,}

^{răsfaţă lanu-n valuri mari}

^{şi roşii maci în mângâiere.}

^{Sub razele dogoritoare}

^{cuprinse de un roşu-aprins,}

^{dând câmpului altă culoare,}

^{privirea-mi lacomă s-a prins.}

^{Pe pânza infinit-a zării,}

^{tabloul cu lanul de grâu}

^{înlănţuit cu macii roşii}

^{mă-mbie să îmi leg la brâu,}

^{flori sângerii, suave şi gingaşe,}

^{şi moi, şi fine, precum catifeaua,}

^{ce-n hora spicelor cuprinse}

^{dau pură frumuseţe, ziua.}

^{Fudulă e câmpia toată,}

^{iar lanul pare-nsufleţit,}

^{cu maci în grâu e presărată...}

^{Vino cu mândra la iubit!}