Privesc câmpia-ntinsă-n
zări,
în pala vântului o adiere,
răsfaţă lanu-n valuri
mari
şi roşii maci în
mângâiere.
Sub razele dogoritoare
cuprinse de un
roşu-aprins,
dând câmpului altă
culoare,
privirea-mi lacomă s-a
prins.
Pe pânza infinit-a
zării,
tabloul cu lanul de grâu
înlănţuit cu macii roşii
mă-mbie să îmi leg la
brâu,
flori sângerii, suave şi
gingaşe,
şi moi, şi fine, precum
catifeaua,
ce-n hora spicelor
cuprinse
dau pură frumuseţe,
ziua.
Fudulă e câmpia toată,
iar lanul
pare-nsufleţit,
cu maci în grâu e
presărată...
Vino cu mândra la iubit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu