România

România
Se afișează postările cu eticheta nămeți. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta nămeți. Afișați toate postările

luni, 27 aprilie 2020

Iubite, autor Ionica Bandrabur













Ionica BANDRABUR 
        România

                                            IUBITE

                       Încerc să mă prefac că nu am riduri,
                            Deși, sunt strada timpului trecut
                                 Prin primăveri și toamne, ierni cu ziduri
                                      Al argintiului în păr, crescut.

                                      Nămeți de frumusețe-n cămăși roze
                                           Ce au sfidat puterea dragostei,
                                                Acum, sunt bulbi de albe tuberoze
                                                     Și amintirea florilor de tei.

                                                     Azi, dama cu camelii-mbătrânită
                                                          În brațele arinului bătrân,
                                                               Cu rădacina vieții-nțelenită
                                                                    Declar: În jurul tău, așa rămân!
                                                                   (25 aprilie 2020, Slănic Moldova)



sâmbătă, 16 decembrie 2017

Antologie „În așteptarea lui Moș Crăciun - Povești și poezii românești, la gura sobei” - Alexandra Tăietu













Alexandra TĂIETU
Republica Moldova

                                                                               NOSTALGIE DE CRĂCIUN

                                                                           Și parcă simt cum un fior de gheață
                                                                      Îmi tot străpunge-adânc sufletul meu.
                                                                 În inimă-s iluzii, 'n minte ceață,
                                                            Crăciun, din nou, ne-oferă Dumnezeu.

                                                            Zăpada albă - binecuvântare
                                                      Ce-mbrățișează dealuri, văi și munți,
                                                 Trezește amintiri copleșitoare
                                            Și-mi duce gândul către-ai mei părinți.

                                                    Făpturi de dor, mai des cu ochi-n lacrimi,
                                                         Cu păru-ncărunțit de vreme grea,
                                                              Căci leac nu au avut la zeci de patimi...
                                                                   Ce mult aș da ca să-i pot ajuta...

                                                                    Îmi amintesc a mea copilărie
                                                               La vatra sobei, cu stejar mocnind,
                                                          Când îmi părea momentul veșnicie 
                                                     De se-auzea în prag magic colind...

                                                Și brazii ce-nghițeau bolta cerească,
                                           Și munții - bariere peste deal
                                      De vânturi ce țineau să ne ferească
                                 Și înghițeau înaltul de cristal.

                                             Căci veșnicia s-a născut la sate,
                                                  La brâu de munte, cu miros de brad,
                                                       Cu sănii, prin nămeți împrăștiate
                                                            Și mii de fulgi din'nalt văzduh ce cad...