Ioana CONDURARU
România NEIUBIREA
Neiubirea, neiubirea,
Aduce dezamăgirea
Și plâng îngerii în zori
Printre petale de flori.
Catedrale sunt pustii,
Sfinții-s triști în sihastrii
Arzând în candele iubirea
Simțind iar dezamăgirea.
O Iisuse, Domnul meu,
Rătăcind caut mereu,
Dragostea psalmului sfânt
Și iubirea din cuvânt.
Însă totu-i amăgire
Găsind multă neiubire.
Oameni reci, indiferenți,
Fiind Doamne, repetenți,
La cuvântul dăruire,
Căci nu știu că-i fericire,
Se găsește doar iubind,
Fiecare om pe rând.
Neiubire, întristare
Pustiește omul care,
Nu pune suflet în fapte
Și o mare de dreptate,
Negăsind acea virtute
Care te învață multe,
Iară drumul spre iubire,
Are glod, are și spini.
Și oricât și-ar dori omul,
Trecător e precum pomul.
Deci iubiți,
De vreți să
fiți fericiți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu