Ioana Conduraru - Antologia „Poeți și prozatori români în Regal eminescian” - ediția 2020

     Ioana CONDURARU

               România                                 NEIUBIREA

 
                                                                   Neiubirea, neiubirea,
                                                                        Aduce dezamăgirea
                                                                             Și plâng îngerii în zori
                                                                                  Printre petale de flori.
                                                                                       Catedrale sunt pustii,
                                                                                            Sfinții-s triști în sihastrii
                                                                                                 Arzând în candele iubirea
                                                                                                      Simțind iar dezamăgirea.
 
                                                                                                       O Iisuse, Domnul meu,
                                                                                                  Rătăcind caut mereu,
                                                                                             Dragostea psalmului sfânt
                                                                                        Și iubirea din cuvânt.
                                                                                   Însă totu-i amăgire
                                                                              Găsind multă neiubire.
                                                                         Oameni reci, indiferenți,
                                                                    Fiind Doamne, repetenți,
 
                                                                    La cuvântul dăruire,
                                                                         Căci nu știu că-i fericire,
                                                                              Se găsește doar iubind,
                                                                                   Fiecare om pe rând.
                                                                                        Neiubire, întristare
                                                                                             Pustiește omul care,
                                                                                                  Nu pune suflet în fapte
                                                                                                       Și o mare de dreptate,
 
                                                                                                        Negăsind acea virtute
                                                                                                   Care te învață multe,
                                                                                              Iară drumul spre iubire,
                                                                                         Are glod, are și spini.
                                                                                    Și oricât și-ar dori omul,
                                                                               Trecător e precum pomul.
                                                                          Deci iubiți,

                                                                     De vreți să fiți fericiți.

Dragobete, Sărbătoarea iubirii la români - Lili Șipoteanu

Lili Șipoteanu - Roman, jud. Neamț

                                           SĂRBĂTOAREA IUBIRII

                                 E zi de sărbătoare, cinstim tot ce-i iubire,

                                 Îmbrățișări și șoapte, săruturi, dezmierdări,

                                 Nu vrem să știm de lacrimi, nici ce-i dezamăgire,

                                 Trăim frumosu-aievea nu numai în visări.

                                 E totul de poveste, inima-i câmp în floare,

                                 Iar codrul este martor al marilor iubiri,

                                 Flăcăi timizi, dar chipeși cuprind de cingătoare

                                 Codanele sfioase, le fură din priviri.

                                 Sclipirile zăpezii se duc încet departe

                                 Și-n urma lor rămâne sclipire de smarald,

                                 Iar semnul gingășiei ne e mereu aproape

                                 Și-n albul cupei poartă dorințe care ard.

                                 Sufletu-și cere dreptul la a iubi, chiar dacă

                                 Mugurii primăverii demult ne sunt prin timp,

                                 Furați de o visare, ne-oprim lângă o poartă

                                 Pentr-a iubi o clipă, chiar dacă doar în gând.

                                 E ziua ta, iubire, te-au trăit și străbunii,

                                 Cu flori de primăvară te-au scris în calendar,

                                 Cei ce îți simt fiorii te poart-adânc în inimi

                               Și-oricin’ ți s-ar opune e totul în zadar.