Vasile GROZA
România
Iată, iată că deodată
De cum s-a lăsat-nserarea
Luceafărul se arată,
Și ca el și depărtarea...!
Da, dar nu-i așa departe,
E la poala lacului,
Și îl simt de mine-aproape
În plutirea valului!
Clipocind mi-arată-n raze,
Scânteind un nume drag.
Cum un stol în zbor, de berze,
EMINESCU l-a adus cu el în prag!
Și-mpreună se socoate,
De-o iubire pământeană.
Nu de-a sa eternitate,
Renunțând, de bună seamă!
Dar cum valul vine, trece,
Și pe cer un nor apare,
Luceafărul se retrage
În lumea nemuritoare!
EMINESCU pe-o măsură,
Aflați în eternitate,
Cu Luceafăru-mpreună,
Sunt mereu în aventură,
Dar de noi nu se desparte!
(Iulie, 2020)
Nu se știe niciodată,
Poate eu te voi iubi,
O să umblu lumea toată
Până eu te voi găsi!
Tu nu vei fugi de mine
Astăzi am plecat la drum
M-a pornit dorul de tine
DORUL neștiut de-acum!
Cânt și strig cu ochii-n stele
Și-i cer Lunii ajutor
BIR iubirii mi se cere
De LUCEAFĂR îmi e dor!
Da, te văd de dimineață
Toată scăldată-n lumină
Tu iubire mi-ai dat viață
Soarele-i în carantină!
Nu ne-ajunge-ntreg pământul
Împreună să zburăm
Și ne cheamă Universul
Ca prin el să voiajăm!
Pe pământ avem de toate
Și Iubire și Lumină!
Sentimente adevărate,
Însă, ne iubim în carantină!
(3 Aprilie 2020, 03:00 h)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu