Ioana Conduraru - Antologia „Poeți și prozatori români în Regal eminescian” - ediția 2020

     Ioana CONDURARU

               România                                 NEIUBIREA

 
                                                                   Neiubirea, neiubirea,
                                                                        Aduce dezamăgirea
                                                                             Și plâng îngerii în zori
                                                                                  Printre petale de flori.
                                                                                       Catedrale sunt pustii,
                                                                                            Sfinții-s triști în sihastrii
                                                                                                 Arzând în candele iubirea
                                                                                                      Simțind iar dezamăgirea.
 
                                                                                                       O Iisuse, Domnul meu,
                                                                                                  Rătăcind caut mereu,
                                                                                             Dragostea psalmului sfânt
                                                                                        Și iubirea din cuvânt.
                                                                                   Însă totu-i amăgire
                                                                              Găsind multă neiubire.
                                                                         Oameni reci, indiferenți,
                                                                    Fiind Doamne, repetenți,
 
                                                                    La cuvântul dăruire,
                                                                         Căci nu știu că-i fericire,
                                                                              Se găsește doar iubind,
                                                                                   Fiecare om pe rând.
                                                                                        Neiubire, întristare
                                                                                             Pustiește omul care,
                                                                                                  Nu pune suflet în fapte
                                                                                                       Și o mare de dreptate,
 
                                                                                                        Negăsind acea virtute
                                                                                                   Care te învață multe,
                                                                                              Iară drumul spre iubire,
                                                                                         Are glod, are și spini.
                                                                                    Și oricât și-ar dori omul,
                                                                               Trecător e precum pomul.
                                                                          Deci iubiți,

                                                                     De vreți să fiți fericiți.

Mara Manolache - Antologia „Poeți și prozatori români în Regal eminescian” - ediția 2020

       Mara MANOLACHE

                  România

                                                                                UNDE MĂ CAUȚI?
 
                                                                      Unde mă cauți?
                                                                            Nu sunt pe nicăieri, acolo unde cauți
                                                                                        Caută în adâncul pădurii
                                                                                   Printre căprioarele zâne,
                                                                      Unde arborii curg purpurii
                                                                           Frunzele șoptesc prin toamne,
                                                                                        Norii mă ascund fumurii.
                                                                                   Caută în cântecul de grâne
                                                                      Unde  dansează fluturii pictează cu sânge
                                                                           Bună pradă pentru vulturi.
                                                                                        Caută prin florile plăpânde
                                                                                   Care se întind după ecouri
                                                                      Atât de colorate și flămânde
                                                                           Fac cercuri și pleacă în stoluri.
                                                                                         Unde mă cauți?
                                                                                    Nu sunt acolo, unde cauți,
                                                                      Caută prin apele timide
                                                                           Ce-și construiesc minunate poduri
                                                                                         Strălucirea o reaprinde,
                                                                                    Din pământ țâșnesc focuri

                                                                      Povestea mea o închide.

Ana-Maria Iliescu - Antologia „Poeți și prozatori români în Regal eminescian” - ediția 2020

  Ana-Maria ILIESCU

           România

                                      TE CAUT...

                               Dorul mă îndeamnă
                                    Și mă uit  astăzi pe Cer
                                         Și printre nori, plin de speranță
                                              Incerc să te găsesc,
                                                   atâta sper...

                                                        Alung cu flori albastre norii,
                                                             În codrii adânci să îi închid,
                                                                  Apoi, număr razele Soarelui în zare
                                                                       Poate, că printr-o minune
                                                                            Printre ele vei apare...

                                                                                  Ți-am descoperit cu bucurie nimbul
                                                                                        In care razele s-au așezat
                                                                                             Și fruntea ta de Poet Măiastru
                                                                                                  Pentru vecie au încoronat.

                                                                                                   Ating cu gândul de aur nimbul
                                                                                                   Și simt jar și lacrimi
                                                                                                   Cu care iți împodobești cuvântul
                                                                                                   Și cu ploi de Eternitate
                                                                                                   Zilnic săruți Pământul.

                                                                                                    Adun picăturile de ploaie
                                                                                               Și ca ofrandă la rădăcina
                                                                                          Teilor eu le depun
                                                                                     Ca împreună cu parfumul
                                                                                Să ne aline inimile
                                                                           Atât de însetate de dorul Tău!

                                                                       Institutul Cultural Român Beijing - 15 iunie 2017

                                                                      Tablou realizat de Constanța Abălașei-Donosă

Paștele - Ludmila Maciuga

Ludmila MACIUGA
            Italia

                                   PAȘTELE

                              În ziua de Paște,

                                   Ziua are o aură nouă,

                                        Reflexe bolta renaște,

                                             Iar florile-s pline de rouă.

                                                  În aura zilei de Paște,

                                                       Luminițele ard în dimineață.

                                                            Dumnezeu se renaște,

                                                                 În ziua aceasta măreață.

                                                                      O liniște, în dimineața de Paște,

                                                                           Ne îmbracă în aură nouă,

                                                                                Ziua reflexe renaște,

                                                                                     C-o binecuvântare ne plouă.

                                                                                           În aura nopții de Paște,

                                                                                                Ca apele, curg Liturghiile,

                                                                                                     Aura liniște renaște.

                                                                                                          Se repetă, primăvara, Paștele.

Pictură în ulei - autor, Ludmila Maciuga

Lui Eminescu, autor Ioana Gărgălie - omagiu lui Mihail Eminescu

                                                                             Ioana GĂRGĂLIE
                                                                                     România

                                                                               LUI EMINESCU

                                                    Scârțâie sub tălpi zăpada, gerul țese flori pe geamuri

                                                    Iarna își arată colții, vântul șuieră prin ramuri

                                                    După deal răsare luna, sus pe bolta înstelată

                                                    În Luceafărul de noapte chip de geniu mi se-arată

                                                    Ochii ageri, fruntea lată să cuprindă Universul

                                                    El, poetul nepereche, strălucește-n cer cu versul

                                                    Prin Copou îmi poartă gândul vara când e teiu-n floare

                                                    Și mă ninge cu steluțe iarna-n zi de sărbătoare

                                                    Când trec „codrii de aramă” freamătă de dor pădurea

                                                    „Buciumul sună cu jale”, taie prin copaci securea...

                                                    „plopii fără soț” și teiul, lacul și floarea albastră

                                                    Mi-amintesc de Eminescu și de pana lui măiastră

                                                    „Tot ce mișcă-n țara asta , râul, ramul”...  și-Universul

                                                    El, poetul nepereche, le-a cântat duios cu versul.

                                                    El lucește printre stele și ne luminează calea

                                                    Astăzi îi aduc omagiu țara, codrul, munții, marea...

Iubire de Eminescu, autor Miriam Dabau - omagiu lui Mihail Eminescu

                                                                               Miriam DABAU

                                                                                     România

                              IUBIRE DE EMINESCU

                          Pe florile de tei stă lacrima iubirii,

                               pe stelele-nserării stă numele

                                    tău, ca un luceafăr al nopții.

                                         Eminescu! - șoptește pădurea...

                                              Plâng pietrele începuturilor

                                                   din Bucovina si păsări de foc

                                                        îți cântă iubirea!

                                                                             Eminescu! - te strigă și norii...

                                                                        ești forma luminii din Coloana

                                                                   Infinitului a lui Brâncuși.

                                                              Ești piatră a poeziei între hotare de peste mări

                                                         și pecetea dragostei de dor!

                                                                                                       Atâta iubire într-un nume...

                                                                                                            și amintire pe străzile sperantei,

                                                                                                                 Atâtea flori și stele risipite

                                                                                                                      printre iubiri neîmplinite...

                                                                                                                           Eminescu...

                                                                                                                                numele tāu e scris în stele!

Scriitori contemporni - Ion BORODI, Dragoste eternă...

Ion BORODI - România

                                                       DRAGOSTE  ETERNĂ …

                                                                                   Iubita mea frumoasă precum zarea,

                                                                              Din părul tău mi-aș face o pernă ...

                                                                         Dormind pe ea, eu să visez cărarea,

                                                                    Să-ți jur pe inimă o dragoste eternă.

                                                               Iubita mea duioasă ca un scâncet,

                                                          Din ochii tăi mi-aș construi un lac,

                                                     Să-not încet pe-al valurilor clinchet,

                                                Să-ți spun că te iubesc, să nu mai tac.

                                                                         Iubita mea gingașă ca și-o floare,

                                                                         Gurița ta frumos rondel de flori,

                                                                         Buzele tale mă-mbată de cicoare

                                                                         Și inima în piept o umple de fiori.

                     Iubita mea frumoasă ca un înger,

                          În inima ta mi-aș construi o casă,

                               Mi-ai apărut în suflet ca un fulger

                                    Căci dorul pentru tine nu mă lasă.

                                          Iubita mea ești muza ce-am dorit ...

                                               Îmbrățișarea ta mi-arată ca sunt viu,

                                                    Mereu în șoapte, iubirea ți-am șoptit

                                                         Atunci când m-ai găsit cu sufletul pustiu.

Ala Mîrza Turbal - O legendă românească

Ala MÎRZA TURBAL - Republica Moldova



                             MACUL                  

                                                                                  
                                                   O legendă românească  
                                                   Vine să ne povestească:  

               Biata văduvă, rămasă  
                    Fără gram de pâine-n casă,  
                         Își trezește,-n zori, băiatul...  
                              Ea - la muncă, el - în satul 
                                   Unui neam, după mâncare, 
                                        Căci măcar mălai nu are... 

                                              Sat vecin, dar prea departe,  
                                                   O pădure le desparte,  
                                                        Deal înalt, adâncă vale, 
                                                             Fiare pot ieși în cale... 
                                                                  El, flămând de multă vreme, 
                                                                       Se pornește, nu se teme...

                                                                                              I-i nespus de drag feciorul,   
                                                                                              Ziua-ntreagă-i duce dorul,  
                                                                                              Sapa-n mâini și frica-n spate:  
                                                                                              „Doamne, apără-l de toate,  
                                                                                              Că-i cuminte,-i ca o floare,  
                                                                                              Mi-i comoara cea mai mare!”  

               Înserează... Nu mai vine.. 
                    Maica simte: nu e bine!  
                         Ușa-nchide și pornește 
                              Hotărâtă: îl găsește!  
                                   Prin pădurea-ntunecoasă, 
                                        Merge,-l strigă, nu se lasă. 

                                             Iese-n câmp și dealul urcă, 
                                                  Mărăcinile-i încurcă, 
                                                       Unde calcă, sânge curge, 
                                                            Iar se-nțeapă și iar fuge, 
                                                                 Dar în urma-i, pe câmpii, 
                                                                      Flori cresc, roșii-sângerii... 

                                                                                               Flutură în vânt năframa...
                                                                                               „Ionică!” strigă mama 
                                                                                               Și aude-ntr-un târziu: 
                                                                                               „Mamă, sunt aici, sunt viu...” 
                                                                                               Bietul! Zace pe pământ, 
                                                                                               Vlăguit, de foame,-nfrânt...

               N-a ajuns copilu-n sat 
                    Și mâncare nu i-au dat... 
                         Fără forțe, cade ea, 
                              Lângă fiu, alăturea. 
                                   Ambii dorm, iar roșii flori 
                                        Îi veghează până-n zori... 

                                             Dimineața, ce să vadă? 
                                                  Lan de grâu, cu multă roadă, 
                                                       Arde-n flăcări de petale, 
                                                            Legănate-n vânt, agale... 
                                                                 Mama-și ia copilu-n brațe... 
                                                                      Spice dulci i-ntorc la viață... 

                                                                                                ... De atunci, prin grâu, apar, 
                                                                                                Flori de flăcări, flori de jar, 
                                                                                                Semn al dragostei de mamă, 
                                                                                                Care-aleargă fără teamă, 
                                                                                                Cu picioare-nsângerate... 
                                                                                                MACUL, GRÂULUI, i-i FRATE... 

Iubirea sub semnul Dragobetelui - Aneta Pioară

          Aneta Pioară
Râmnicu-Sărat, Jud. Buzău

                                         ODĂ ZEULUI DRAGOBETE

                                      Tu, Zeu plăpând, tu, Zeu al nemuririi,
                                           June frumos, adept al fericirii,
                                                Venit-ai pe lume cu farmec și dor
                                                      Să-nlănțui inimile celor ce vor.

                                                                     Adus-ai pe lume pecetea iubirii,
                                                                Izgonind din suflete orgoliile firii.
                                                            Tu vrei aproape să ne fii mereu
                                                       Să-ntărești în suflet credința-n Dumnezeu.

                                      Fetele caută flori de năvalnic,
                                           Vâlvătăi de flăcări se înalță falnic,
                                                Scântei de iubire urcă sus la cer,
                                                     Liniște și pace în lume, eu sper.

                                                                     Tremură pe buze flori de ghiocei
                                                                În inimi tresar iubiri cu temei.
                                                           Primăvara-și spune primul ei cuvânt
                                                      Iubirea stropește reavănul pământ.

                                                                                 DOR DE IUBIRE

                                                                                          Rostogoliri e dor
                                                                                     mișună prin gândul tău plăpând
                                                                                dându-ți fiori
                                                                           și șoapte colorând.

                                                                      Sunt lacrimile mele                       
                                                                 ce nu le vezi , dar sunt
                                                            destine risipite
                                                       ce-au hoinărit prea mult.

                                                                                     Ți-e dor de o-ntâlnire
                                                                                să-mi stergi ochii ferbinți
                                                                           să mai pornim aiurea
                                                                      pe-a căilor dorinți.

                                                                 Să ne-mplinim iubirea
                                                            pe florile de crin
                                                       ce-au pregătit venirea
                                                  momentului sublim.