România

România

miercuri, 12 august 2020

Angela Mândâcanu - Antologia „Poeți și prozatori români în Regal eminescian” - ediția 2020





 



Angela MÂNDÂCANU
   Republica Moldova

PLÂNGE-AL MEU POPOR, LA COLȚ DE ȚARĂ
 
                             Plânge-al meu popor la colț de Țară,
                                  Plânge-al meu popor sărac, flămând,
                                       Că îl scot din casa lui afară
                                            Și cu zile-l bagă în mormânt.
 
                                            Plâng orfani, cu doi părinți prin lume,
                                                 Plâng părinți, robiți printre străini,
                                                      Nu-i dreptate și nici nu știm unde
                                                           S-o găsim în Țară de păgâni.
 
                                                                 Plânge busuiocul la icoană,
                                                                      Când pe vatră mor de frig bătrânii,
                                                                            Plânge Nistrul că plătește vamă
                                                                                 La mancurți, din fața albă-a pâinii.
 
                                                                                 Doamne, Te îndură, Tu-ai uitat
                                                                                      Al meu neam, ce-i parcă-al nimănui…
                                                                                           Plâng icoane… clopotele bat…
                                                                                                Jelui-m-aș, Doamne, și n-am cui!
 
                                                                                                         Doamne, ne-au lăsat flămânzi și goi,
                                                                                                    Ne-au furat și zdreanța ponosită,
                                                                                               Adu-ni-l pe Țepeș înapoi,
                                                                                          Să stârpească gașca ghiftuită.
 
                                                                                          Voi, ce-ngenuncheați în fața crimei,
                                                                                     Nu vi-i teamă că-ți da socoteală?
                                                                                Cine ați crescut la pieptul mumei,
                                                                           De vă vindeți neamul iar și iară?
 
                                                                           Tremură făclia lumânării
                                                                      Ce-am aprins-o-n sfeșnic de altar.
                                                                 E robit din nou destinul Țării,
                                                            E mutat din nou al ei hotar.
 
                             Doamne, urc cărări de mănăstire.
                                   Mă târăsc la Tine din păcat,
                                        Vin îngenunchind cu pocăire
                                             Pentr-ai mei români, ce Te-au trădat...
                                             ...............................................................
 
                             Doamne din Cer, cum să mai cer
                                  Milă și îndurare,
                                       Când Ți-am bătut cuie de fier
                                            La mâini, și la picioare?!


 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu