Republica Moldova
PLÂNGE-AL MEU POPOR, LA COLȚ DE ȚARĂ
Plânge-al meu popor sărac, flămând,
Că îl scot din casa lui afară
Și cu zile-l bagă în mormânt.
Plâng orfani, cu doi părinți prin lume,
Plâng părinți, robiți printre străini,
Nu-i dreptate și nici nu știm unde
S-o găsim în Țară de păgâni.
Plânge busuiocul la icoană,
Când pe vatră mor de frig bătrânii,
Plânge Nistrul că plătește vamă
La mancurți, din fața albă-a pâinii.
Doamne, Te îndură, Tu-ai uitat
Al meu neam, ce-i parcă-al nimănui…
Plâng icoane… clopotele bat…
Jelui-m-aș, Doamne, și n-am cui!
Doamne, ne-au lăsat flămânzi și goi,
Ne-au furat și zdreanța ponosită,
Adu-ni-l pe Țepeș înapoi,
Să stârpească gașca ghiftuită.
Voi, ce-ngenuncheați în fața crimei,
Nu vi-i teamă că-ți da socoteală?
Cine ați crescut la pieptul mumei,
De vă vindeți neamul iar și iară?
Tremură făclia lumânării
Ce-am aprins-o-n sfeșnic de altar.
E robit din nou destinul Țării,
E mutat din nou al ei hotar.
Doamne, urc cărări de mănăstire.
Mă târăsc la Tine din păcat,
Vin îngenunchind cu pocăire
Pentr-ai mei români, ce Te-au trădat...
...............................................................
Doamne din Cer, cum să mai cer
Milă și îndurare,
Când Ți-am bătut cuie de fier
La mâini, și la picioare?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu