România

România

marți, 23 aprilie 2019

Din lirica Violetei Câmpulungeanu










                                                                     Violeta Câmpulungeanu
                                                                                     România


                                      TRANSPARENȚE

                                   Suntem urzite transparenţe
                                        Rotite-n urne de-mplinire
                                             În clipele de mari absenţe
                                                  Şi-n amintirea din privire.

                                                       Văzduhul plăsmuirii noastre
                                                            Ia  forme noi, plutind în sus
                                                                 Pe degete, planete-albastre
                                                                      Măsoară timpul ce s-a scurs.

                                                                           Se-ncurcă paşii în dureri
                                                                                Sub fruntea dorului umilă
                                                                                     Dansează iarba peste veri
                                                                                          În ritm supus de clorofilă.

                                                                                                                         Prin sita visului de pradă
                                                                                                                    Coboară-n roiuri de lumină
                                                                                                               Ca nişte  fluturi de zăpadă
                                                                                                          Frumoşii cai de lună plină.

                                                                                                     Îşi fâlfâie în coame zborul
                                                                                                Şi sub copite căi lactee
                                                                                           Se naşte din privire dorul
                                                                                      Prins în vârtej de curcubee.

                                                                                 Trecute-s păsările toate
                                                                            De poarta marilor tăceri
                                                                       Şi ciudă mi-e că nu se poate
                                                                  Să uit  ninsorile de ieri.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu