România

România

sâmbătă, 16 decembrie 2017

Antologie „În așteptarea lui Moș Crăciun - Povești și poezii românești, la gura sobei” - Alexandra Tăietu













Alexandra TĂIETU
Republica Moldova

                                                                               NOSTALGIE DE CRĂCIUN

                                                                           Și parcă simt cum un fior de gheață
                                                                      Îmi tot străpunge-adânc sufletul meu.
                                                                 În inimă-s iluzii, 'n minte ceață,
                                                            Crăciun, din nou, ne-oferă Dumnezeu.

                                                            Zăpada albă - binecuvântare
                                                      Ce-mbrățișează dealuri, văi și munți,
                                                 Trezește amintiri copleșitoare
                                            Și-mi duce gândul către-ai mei părinți.

                                                    Făpturi de dor, mai des cu ochi-n lacrimi,
                                                         Cu păru-ncărunțit de vreme grea,
                                                              Căci leac nu au avut la zeci de patimi...
                                                                   Ce mult aș da ca să-i pot ajuta...

                                                                    Îmi amintesc a mea copilărie
                                                               La vatra sobei, cu stejar mocnind,
                                                          Când îmi părea momentul veșnicie 
                                                     De se-auzea în prag magic colind...

                                                Și brazii ce-nghițeau bolta cerească,
                                           Și munții - bariere peste deal
                                      De vânturi ce țineau să ne ferească
                                 Și înghițeau înaltul de cristal.

                                             Căci veșnicia s-a născut la sate,
                                                  La brâu de munte, cu miros de brad,
                                                       Cu sănii, prin nămeți împrăștiate
                                                            Și mii de fulgi din'nalt văzduh ce cad...



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu