Jaqueline Cocuța Obogeanu
România
E NOAPTEA DE CRĂCIUN
Am adormit târziu, pe brațul tău cel stâng
şi parcă auzeam prin vis, cum îmi spuneai;
„Trezeşte-te, iubito, cad fulgi peste pământ!”
Şi-n brațele dorite mai tare m-adunai.
„Trezeşte-te, iubito, cad fulgi peste pământ!”
Şi-n brațele dorite mai tare m-adunai.
„E Noaptea de Crăciun şi am să-ți spun poveşti,
sub bradul de argint prea multe vise-am pus,
trezeşte-te, s-asculți, să-mi spui că mă iubeşti
şi fulgii să-i privim, cum cad peste apus.”
sub bradul de argint prea multe vise-am pus,
trezeşte-te, s-asculți, să-mi spui că mă iubeşti
şi fulgii să-i privim, cum cad peste apus.”
Cuvintele-ntre noi ardeau, în foc de maci
şi înghețau pe buze-nainte de-a le spune,
tu, ziduri de tăceri doreai să le îmbraci,
cu şoapte, în ghirlande de fulgi ca o minune.
şi înghețau pe buze-nainte de-a le spune,
tu, ziduri de tăceri doreai să le îmbraci,
cu şoapte, în ghirlande de fulgi ca o minune.
Dar uite, că afară e ger cumplit și viscol
şi noaptea se arată, pe-un cer întărâtat,
sălbatică, de groază şi-un gând îmi dă ocol,
ca focul ce îmi arde în pieptul sfâșiat...
şi noaptea se arată, pe-un cer întărâtat,
sălbatică, de groază şi-un gând îmi dă ocol,
ca focul ce îmi arde în pieptul sfâșiat...
Că ai să pleci, iubite, când zorii se ivesc,
doar talpa ta rămâne pe neaua de argint.
Cu aripi moi de îngeri am să te învelesc,
în timpul ce-a rămas balsam pentru alint.
doar talpa ta rămâne pe neaua de argint.
Cu aripi moi de îngeri am să te învelesc,
în timpul ce-a rămas balsam pentru alint.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu